ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3219/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 iulie

2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanta C.N.H. S.A. Petroșani a chemat

în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroșani pentru constatarea că

reclamanta, în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani și  S., este în măsură să solicite reparațiile prevăzute de Legea nr.

10/2001 și pe cale de consecință să ceară anularea Dispoziției nr. 1747 din 24

mai 2002 a Primăriei prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului teren în suprafață de 156416 mp înscris în C.F. nr.968 Petroșani

nr.top…și deci restituirea în natură a imobilului solicitat.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

imobilul în litigiu, proprietatea S.A.R. Petroșani a fost preluat abuziv de

Statul Român în temeiul Legii nr. 119/1948.

Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă

nr. 2062 din 28 noiembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție s-a

reținut că în cazul în speță nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute

de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că nu s-a făcut dovada continuității

activității persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut că actualele societăți comerciale

nu trebuie incluse în categoria celor care au continuat personalitatea

juridică, transformarea din societate comercială anonimă organizată conform

Codului comercial în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării

personalității juridice a celei dintâi, nefiind vorba așadar de o continuare a

activității.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia

civilă nr. 277/A din 13 martie 2003 a respins apelul reclamantei ca nefondat.

S-a reținut, în motivarea acestei soluții

că prin respingerea în totalitate a acțiunii instanța de fond s-a pronunțat

implicit și cu privire la capătul de cerere privind calitatea reclamantei de

persoană juridică continuatoare a societății proprietară a imobilului.

S-a mai reținut de asemenea că reclamanta

a fost o persoană juridică de tip socialist de stat și nu de tip capitalist

particular, iar potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 de O.U.G. nr.

184/2002 reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită să ceară măsuri

reparatorii în temeiul acestei legi.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10  C.

proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că

instanța de apel a reținut greșit că doar întreprinderile particulare care au

deținut în proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea

până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la reparații,

în realitate, art. 3 lit. c) din lege nefăcând o asemenea distincție iar în

dosar există dovezi că reclamanta este continuatoarea personalității juridice a

fostei S.A.R. Petroșani.

Al doilea motiv de recurs s-a referit la

greșita aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001 cu

modificările aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea

neretroactivând.

Ultimul motiv de recurs s-a referit la

omisiunea de pronunțare a instanțelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat

calitatea procesuală activă a reclamantei.

Analizând hotărârea criticată prin prisma

celor trei motive invocate (primele două considerate împreună, pentru a evita repetițiile),

se constată că recursul este neîntemeiat și se va respinge pentru

considerentele ce urmează.

Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001

au fost corect interpretate de instanțe. Printre criteriile prevăzute de acest

text, pentru a îndreptăți petiționara la măsuri reparatorii, în temeiul legii

în discuție, este cerută și dovada continuității personalității juridice,

constatată

prin hotărâre judecătorească.

O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul

menționat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative

invocate în dovedirea calității procesuale active nu conduce, nici ea, la o

altă concluzie, care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătorești de

validare, nici nu ar avea valoare juridică.

Momentul naționalizării, prin aplicarea

Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalității juridice a societății

proprietare și, totodată, constituirea proprietății socialiste de stat   cu

privire la patrimoniul societății private, lichidate. Or, în aceste condiții nu

se poate vorbi de continuitatea personalității juridice în persoana

reclamantei, companie națională cu capital integral de stat.

Chiar în cuprinsul acestui act normativ

la art.16 se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au

fost naționalizate de a crea întreprinderi

noi.

Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a

stabilit că „prin derogare de la dispozițiile Codului de comerț și celorlalte

legi speciale, societatea  S. se consideră legal constituită. A luat ființă, în

acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care a

ființat până la naționalizare.

În art. 3 al aceluiași decret s-a

precizat fără echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă și

patrimoniu propriu”.

Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de

Miniștri s-a înființat „în mod experimental” Centrala Cărbunelui Petroșani în

subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă care nu putea

face punte de legătură între societatea naționalizată prin Legea 19/1948 și

Compania Națională a Huilei, creată prin H.G. nr.806/1998.

Ca urmare, soluția instanțelor în raport

de dispozițiile art.3 din Legea 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind

întrunite nici condițiile art.22 din aceeași lege. De remarcat că art.3 din

Legea 10/2001 a conținut și înainte și după modificare aceeași condiție cât

privește continuitatea personalității juridice probată prin hotărâre

judecătorească.

Nici ultimul motiv de recurs nu se poate

primi, în raport de împrejurarea că instanțele au motivat în concret de ce nu

au putut reține continuitatea personalității juridice iar recurenta nu a

specificat în mod expres proba omisă de la analiza instanțelor.

Pentru considerentele arătate se va

respinge ca neîntemeiat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

C.N.H.S.A. împotriva deciziei nr.277 A din 13 martie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia – Secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.