ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3235/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 iulie 2002 pe

rolul Tribunalului Hunedoara reclamanta C.N.H.S.A. Petroșani a chemat în

judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroșani pentru constatarea că

reclamanta, în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani și S.C., este în măsură să solicite reparațiile prevăzute de Legea nr.

10/2001 și pe cale de consecință să ceară anularea Dispoziției nr. 1737 din 29

mai 2002 a Primăriei prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului teren în suprafață de 3111 mp înscris în C.F. nr.447 Petroșani

nr.top… și deci restituirea în natură a imobilului solicitat.

În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul în

litigiu, proprietatea S.A.R. Petroșani a fost preluat abuziv de Statul Român în

temeiul Legii nr. 119/1948.

Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 2060

din 28 noiembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că

în cazul în speță nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de art. 3 lit.

c) din Legea nr. 10/2001, că nu s-a făcut dovada continuității activității

persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001. S-a mai reținut că actualele societăți comerciale nu trebuie incluse

în categoria celor care au continuat personalitatea juridică, transformarea din

societate comercială anonimă organizată conform Codului comercial în

întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalității juridice

a celei dintâi, nefiind vorba așadar de o continuare a activității.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă

nr. 321/A din 9 aprilie 2003 a respins apelul reclamantei ca nefondat.

S-a reținut, în motivarea acestei soluții că

prin respingerea în totalitate a acțiunii instanța de fond s-a pronunțat

implicit și cu privire la capătul de cerere privind calitatea reclamantei de

persoană juridică continuatoare a societății proprietară a imobilului.

S-a mai reținut de asemenea că reclamanta a fost

o persoană juridică de tip socialist de stat și nu de tip capitalist

particular, iar potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 de O.U.G. nr.

184/2002 reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită să ceară măsuri

reparatorii în temeiul acestei legi.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța

de apel a reținut greșit că doar întreprinderile particulare care au deținut în

proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la reparații, în

realitate, art. 3 lit. c) din lege nefăcând o asemenea distincție iar în dosar

există dovezi că reclamanta este continuatoarea personalității juridice a fostei

S.A.R. Petroșani.

Al doilea motiv de recurs s-a referit la greșita

aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001 cu modificările

aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea neretroactivând.

Ultimul motiv de recurs s-a referit la omisiunea

de pronunțare a instanțelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat calitatea

procesuală activă a reclamantei.

Analizând hotărârea criticată prin prisma celor

trei motive invocate (primele două considerate împreună, pentru a evita

repetițiile), se constată că recursul este neîntemeiat și se va respinge pentru

considerentele ce urmează.

Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au

fost corect interpretate de instanțe. Printre criteriile prevăzute de acest

text, pentru a îndreptăți petiționara la măsuri reparatorii, în temeiul legii

în discuție, este cerută și dovada continuității personalității juridice,

constatată prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de

textul menționat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor

normative invocate în dovedirea calității procesuale active nu conduce, nici

ea, la o altă concluzie, care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătorești

de validare, nici nu ar avea valoare juridică.

Momentul naționalizării, prin aplicarea Legii nr.

119/1948 a însemnat încetarea personalității juridice a societății proprietare

și, totodată, constituirea proprietății socialiste de stat cu privire la

patrimoniul societății private, lichidate. Or, în aceste condiții nu se poate

vorbi de continuitatea personalității juridice în persoana reclamantei,

companie națională cu capital integral de stat.

Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art. 16

se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au fost

naționalizate de a crea întreprinderi noi.

Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a

stabilit că „prin derogare de la dispozițiile Codului de comerț și celorlalte

legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită. A luat ființă,

în acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care

a ființat până la naționalizare.

În art. 3 al aceluiași decret s-a precizat fără

echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu

propriu”.

Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de

Miniștri s-a înființat „în mod experimental” C.C. Petroșani în subordinea

Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă care nu putea face punte

de legătură între societatea naționalizată prin Legea nr. 19/1948 și C.N.H.,

creată prin H.G. nr. 806/1998.

Ca urmare, soluția instanțelor în raport de

dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind

întrunite nici condițiile art. 22 din aceeași lege. De remarcat că art. 3 din

Legea nr. 10/2001 a conținut și înainte și după modificare aceeași condiție cât

privește continuitatea personalității juridice probată prin hotărâre

judecătorească.

Nici ultimul motiv de recurs nu se poate primi,

în raport de împrejurarea că instanțele au motivat în concret de ce nu au putut

reține continuitatea personalității juridice iar recurenta nu a specificat în

mod expres proba omisă de la analiza instanțelor.

Pentru considerentele arătate se va respinge ca

neîntemeiat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta C.N.H.S.A. împotriva deciziei nr. 321 A din 9 aprilie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.