ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 30 iulie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 1985/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 357 alin.

(2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 141 alin. (1), art. 160

a

și art. 300

2

C. proc. pen., formulată de inculpatul S.C.Șt., prin

apărător, și, în baza art. 192

2

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu

art. 160

d

din același cod, a prelungit arestarea preventivă a

inculpaților, printre care se află și inculpatul S.C.Șt. pe o durată de 30 de

zile, de la 31 iulie 2003 până la 29 august 2003 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul S.C.Șt. a declarat recurs vizând nelegalitatea prelungirii măsurii

arestării sale preventive.

Recursul este inadmisibil, pentru

motivele ce urmează:

Potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința

sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu recurs.

Or, în cauză dispozițiile art. 141

C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de

instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd

posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune

prelungirea măsurii arestării preventive.

Totodată, dispozițiile art. 160

d

C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și

completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții

care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de

instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform

alin. (2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în

cursul judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod

corespunzător dispozițiile art. 160

b

și ale art. 160

c

alin. (1), respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu

recurs.

Or, în speță, sunt aplicabile

prevederile alin. (1) al art. 160

d

C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul inculpat

este deja arestat, iar instanța de apel verifică, din oficiu, legalitatea

arestării și dispune prin, încheiere motivată, prelungirea sau revocarea

acestei măsuri.

Împotriva unei asemenea încheieri

privind prelungirea arestării preventive, nu este prevăzută, separat, calea

recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în

apel, conform art. 385

1

alin. (2) teza I C. proc. pen.

În consecință, Curtea va respinge,

ca inadmisibil recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 500.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul S.C.Șt. împotriva încheierii din 30 iulie 2003 a Curții

de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1985/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

august 2003.