ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 30 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1985/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 141 alin. (1), art. 160 a și art. 300 2 C. proc. pen., formulată de inculpatul S.C.Șt., prin apărător, și, în baza art. 192 2 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 160 d din același cod, a prelungit arestarea preventivă a inculpaților, printre care se află și inculpatul S.C.Șt. pe o durată de 30 de zile, de la 31 iulie 2003 până la 29 august 2003 inclusiv. Împotriva acestei încheieri, inculpatul S.C.Șt.

a declarat recurs vizând nelegalitatea prelungirii măsurii arestării sale preventive. Recursul este inadmisibil, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Or, în cauză dispozițiile art. 141 C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune prelungirea măsurii arestării preventive. Totodată, dispozițiile art. 160 d C. proc.

pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform alin. (2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 160 b și ale art. 160 c alin. (1), respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu recurs. Or, în speță, sunt aplicabile prevederile alin. (1) al art. 160 d C. proc. pen., astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul inculpat este deja arestat, iar instanța de apel verifică, din oficiu, legalitatea arestării și dispune prin, încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.

Împotriva unei asemenea încheieri privind prelungirea arestării preventive, nu este prevăzută, separat, calea recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în apel, conform art. 385 1 alin. (2) teza I C. proc. pen. În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C.Șt. împotriva încheierii din 30 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1985/2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 7 august 2003.