ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3413/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2003,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis cererea formulată de

reprezentantul parchetului și a prelungit starea de arest a inculpatului S.V.A.

cu 30 de zile, până la 14 august 2003.

Prin aceeași încheiere s-a admis

cererea apelantului inculpat (în sensul de a se acorda un termen pentru a-și

angaja apărător) și s-a acordat termen la 5 august, pentru când acesta va fi

citat la locul de detenție.

Curtea de apel a constatat că

temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea

de libertate a inculpatului (art. 160

c

C. proc. pen.)

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul S.V.A. a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru

motivele ce urmează:

Potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința

sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu recurs.

Or, în cauză dispozițiile art. 141

C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de

instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd

posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune

prelungirea măsurii arestării preventive.

Totodată, dispozițiile art. 160

d

C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și

completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții

care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de

instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform alin.

(2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul

judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod corespunzător

dispozițiile art. 160

b

și ale art. 160

c

alin. (1),

respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu recurs.

Or, în speță, sunt aplicabile

prevederile alin. (1) al art. 160

d

C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul

inculpat este deja arestat, iar instanța de apel verifică, din oficiu,

legalitatea arestării și dispune prin încheiere motivată, prelungirea sau

revocarea acestei măsuri.

Împotriva unei asemenea încheieri

privind prelungirea arestării preventive, nu este prevăzută, separat, calea

recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în

apel, conform art. 385

1

alin. (2) teza I C. proc. pen.

În consecință, Curtea va respinge,

ca inadmisibil recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 700.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul S.V.A. împotriva încheierii din 15 iulie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 iulie 2003.