ÎCCJ, Decizia nr. 374/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1793 din 12 noiembrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 6919/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petentul A.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Petentul A.I. a

adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție o plângere penală împotriva

Rezoluției nr. 8424/2149/VIII-I/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, cu motivarea că ”este netemeinică, ilegală și abuzivă”.

Plângerea a fost

respinsă ca inadmisibilă de către secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin Sentința nr. 1793 din 12 noiembrie 2010, cu motivarea că

plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere

a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, petentul A.I. a declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C.

proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a

ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei

vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în

judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul

art. 275 - 278 C. proc. pen.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentului adresată Înaltei

Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc

reglementat de prevederile art. 278

1

C. proc. pen., întrucât nu

privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din

examinarea actelor dosarului rezultând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție nu a comunicat acestuia o soluție de netrimitere în

judecată.

Invocarea de către

recurentul petent a prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., este

greșită, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., deoarece petentul nu a făcut dovada existenței

unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut

plângerea cu care a învestit instanța de fond.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I.

împotriva Sentinței nr. 1793 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6919/1/2010.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva Sentinței nr. 1793 din

12 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 6919/1/2010.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2011.