Mrkonjic împotriva Sloveniei

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MRKONJIČc. SLOVENIA (solicitarea nr. 17360/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 aprilie 2006 DEFINITIVF 06/07/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În ceea ce privește dlkonjičc. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Hedigan președintele B.M. Zupančič Tsatsa-Nikolovska dnii Zagrebelsky Myjer David Thór Björgvinsson, Ziemel, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 16 martie 2006, Rend la hotărâre, adoptat la această dată procedurală de la originea cauzei se găsește o cerere (n 17360/02) îndreptat împotriva Republicii Slovenia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Ivo Mkonjič ( A fost reprezentat de agentul său, dl L. Bembič, procurorul general al statului.

Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susținea că procedura internă la care a fost parte a avut o durată excesivă și că, în esență, denunța lipsa unei căi de atac interne efective care i-a permis să se plângă de durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). La 11 iunie 2004, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac în această privință. În temeiul articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cererii. Faptele clauzei, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 octombrie 1993, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire împotriva unei societăți de asigurare în fața instanței de bază (Temeljno sodiče La 24 ianuarie 1994, tribunalul a ținut o audiere.

La 3 februarie 1994, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 10. La 4 mai 1994, după o audiere, instanța a pronunțat o hotărâre, dându-i parțial câștig de cauză reclamantului și la… La 17 iunie 1994, reclamanta a făcut apel la Tribunalul Suprem. La data de 30 noiembrie 1994, Tribunalul Superior a emis o hotărâre, infirmând hotărârea și retrimițând cauza în fața primului judecător. 13. La 14 martie 1996, reclamantul a solicitat Tribunalului de District (Okrožno sodišče) La 10 iunie 1996, Tribunalul a ținut o audiere și a decis să numească un expert medical. 15. La 4 iulie 1996, a fost numit un expert medical. 16. La 24 martie 1997, tribunalul a ținut o audiere și a decis să numească un alt expert medical.

17. La 18 aprilie 1997, a fost numit un alt expert medical. 18. La 16 septembrie, 21 noiembrie 1997, 18 februarie, 4 iunie, 29 septembrie și 17 noiembrie 1998, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 19. La 12 februarie 1999, instanța a ținut o audiere și a decis să solicite expertului medical să-și completeze expertiza. 20. La 16 martie 1999, instanța a pronunțat decizia la 12 februarie 1999 21. La 4 octombrie 1999, după o audiere, Tribunalul a pronunțat o hotărâre, dându-i în parte câștig de cauză reclamantului și la. 22. La 31 decembrie 1999, reclamantul a interjetat recursul. Partea pârâtă a solicitat, de asemenea, recursul. 23. La 27 septembrie 2000, instanța superioară a dat o hotărâre, făcând parte din dreptul la apelurile a două părți și a modificat o parte din sentința de primă instanță și a infirmat o altă parte de judecată de primă instanță.

Restul apelurilor au fost respinse 24. La 12 ianuarie 2001, reclamantul a introdus o acțiune extraordinară la Curtea Supremă și a depus o cerere de recuzare a unui judecător. 25. La 8 noiembrie 2001, președintele Curții Supreme a respins cererea. 26. La 19 decembrie 2001, Curtea Supremă a respins, de asemenea, acțiunea sa extraordinară. Decizia a fost notificată cabinetului de avocatură al reclamantului la 10 ianuarie 2002. 27. La 29 martie 2002, reclamantul a introdus o acțiune constituțională. 28. La 15 aprilie 2004, Curtea Constituțională a respins recursul. Decizia a fost notificată reclamantului la 20 aprilie 2004. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...).

30. În esență, reclamantul denunță lipsa de personal a căilor de atac disponibile în Slovenia pentru a se plânge de durata excesivă a unei proceduri judiciare. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 31. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne. 32. Recurentul combate această teză, susținând că căile de atac disponibile nu erau eficiente.

33. Curtea arată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), n 4232/98, 2 octombrie 2001 și Lukenda c. Slovenia, 23032/02, 6 octombrie 2005).În aceste cauze, Curtea a respins excepția de neobosire a căilor de acțiune interne formulate de guvern deoarece a considerat că acțiunile de care reclamantul putea să se prevaleze nu erau efective. Curtea reamintește că aceasta a constatat în hotărârea sa Lukenda c. Slovenia încălcarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil este o problemă sistemică care rezultă dintr-o legislație inadecvată și din lipsa de eficiență în administrarea justiției. 34. În ceea ce privește această specie, Curtea consideră că Õ n a furnizat niciun argument convingător care ar putea duce la stabilirea unei distincții între cauza pendinte și cauzele anterioare și, prin urmare, în afara jurisprudenței sale constante.

35. Curtea constată, de asemenea, că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarată admisibilă. Pe fond Art. 6 alin. (1) 36. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 iunie 1994, data intrării în vigoare a Convenției cu privire la Slovenia și s-a încheiat la 20 aprilie 2004, data la care decizia Curții Constituționale a fost notificată reclamantului și, prin urmare, a durat mai mult de zece ani pentru cinci instanțe.

37. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în cazul în care se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și dreptul la litigiul în cazul în care se soluționează litigiul (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000-VII).

38. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu, în special în fața instanței de primă instanță, este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) art. 13 39. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care să permită să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1) litera (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, punctul 156, CEDO 2000-XI.

Aceasta arată că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea Lukenda, hotărârea citată anterior) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. 40. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție, având în vedere lipsa în dreptul intern a unei căi de atac care i-a permis reclamantului să obțină pedeapsa dreptului său de a-și vedea cauza ascultată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II.

PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 41. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât mai puțin decât este posibil din consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 42. Reclamantul solicită 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. 44. Curtea consideră că reclamantul a suferit o anumită eroare morală. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 2 400 EUR în acest scop. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 45. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 235 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții.

46. Guvernul consideră că aceste pretenții sunt exagerate. 47. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. Curtea arată, de asemenea, că avocații reclamantului, care l-au reprezentat și pe domnul Lukenda în cauza Lukenda Mai sus menționat, au prezentat aproape 400 de cereri care, în afară de fapte, sunt în esență identice cu cele din studiu. Prin urmare, în speță, ținând cont de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața ei și acordul acordat reclamantului.

Interese moratoriu 48. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 400 EUR (două mii patru sute de euro) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Înmânat în limba franceză și comunicat în scris la 6 aprilie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE MRKONJIČ c. SLOVÉNIE (Requête n o 17360/02) ARRÊT STRASBOURG 6 avril 2006 DÉFINITIF 06/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mrkonjič c. Slovénie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J. Hedigan , président , B.M. Zupančič , M me M. Tsatsa-Nikolovska , MM. V. Zagrebelsky , E. Myjer , David Thór Björgvinsson, M me I. Ziemele, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 16 mars 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DES ARTICLES 6 § 1 ET 13 DE LA CONVENTION

29. Le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Tout personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...). »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

41. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage