AFFAIRE BLAGOJEVIC c. SLOVENIE

RESPONDENT

SVN

HOTĂRÂRE

13.07.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BLAGOJEVIC c. SLOVENIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BLAGOJEVIČc. SLOVENIA (solicitarea nr. 77809/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iulie 2006 DEFINIF 13/10/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Blagojevičc. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii. J. Hedigan, președinte, B.M. Zupančič, L. Caflisch, V. Zagrebelsky, E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, judecători, și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 iunie 2006, Rend la hotărârea care a fost adoptată la această dată, adoptată la originea cauzei se găsește o cerere (n 77809/01) îndreptat împotriva Republicii Slovenia și al cărui resortisant al acestui stat, Miladin Blagojevič ( Statul membru este reprezentat de agentul său, dl L. Bembič, procuror general al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susținea că procedurile la care a fost parte au avut o durată excesivă și, în esență, a denunțat lipsa unei căi de atac interne efective care i-a permis să se plângă de durata excesivă a acestei proceduri (art. 13 din Convenție). La 16 septembrie 2003, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac în această privință. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cererii. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1960 și își are reședința în Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 septembrie 1993, reclamantul a fost rănit într-un accident rutier. Prima procedură la 7 august 1995, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a introdus o acțiune în despăgubire în valoare de 3 384 444 tolars (SIT) împotriva unei societăți de asigurare în fața Tribunalului de District (Okrožno sodišče) din Celje și a solicitat scutirea de la plata cheltuielilor de procedură. La 9 octombrie 1995, 25 ianuarie și 5 noiembrie 1996, reclamantul a solicitat instanței să desfășoare o ședință. 10. La 3 aprilie 1997, instanța a desfășurat o ședință. 11. La 11 aprilie 1997, reclamantul și-a completat acțiunea. 12. La 6 mai 1997, Tribunalul a ținut o audiere și a decis să numească doi experți. 13. La 23 mai 1997, experții medicali au fost numiți. 14. La 30 iunie 1997, expertul stomatolog și-a prezentat avizul și, la 17 septembrie 1997, neurologul și-a prezentat avizul. 15. La 11 noiembrie 1997, neurologul a fost invitat să-și completeze expertiza, ceea ce a făcut la 26 februarie 1998 16. La 23 martie 1998, Tribunalul a organizat o ședință și a decis numirea unui expert în domeniul codului rutier la propunerea reclamantului. 17. La 20 mai 1998, acest expert a fost numit. La 8 noiembrie 1999, acesta și-a prezentat avizul. 18. La 18 martie și 21 iunie 1999, reclamantul a solicitat instanței să desfășoare o ședință. 19. La 17 decembrie 1999, Tribunalul a organizat o ședință. 20. În cursul procedurii, reclamantul și-a depus în mod repetat memoriile. 21. La 31 decembrie 1999, Tribunalul a dat o hotărâre care era parțial îndreptățită la cererea reclamantului și l La 27 septembrie 2001, instanța superioară a dat parțial dreptul la recursul reclamantului și a modificat hotărârea de primă instanță. Restul apelurilor au fost respinse. 24. La 6 martie și 5 iunie 2002, instanța superioară a corectat o eroare materială în hotărâre. Ultima decizie a fost notificată cabinetului de avocatură al reclamantului la 27 iunie 2002. A doua procedură 25. La 12 noiembrie 1997, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o altă acțiune în despăgubire în valoare de 243 569,50 tolari (SIT) împotriva societății de asigurare în fața tribunalului din ś ś (Okrajno sodišče) din Celje și a solicitat scutirea de la plata cheltuielilor de procedură. 26. La 3 decembrie 1998, 18 martie și 21 iunie 1999, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 27. La 21 septembrie 1999, instanța a ținut o audiere. 28. La 3 noiembrie 1999, reclamantul a fost scutit de la plata cheltuielilor de procedură 29. La 6 aprilie 2000, instanța a ținut o audiere și a solicitat, de asemenea, o procedură penală privind accidentul rutier și prima procedură civilă inițiată în 1995. Tribunalul a amânat examinarea cererii reclamantului până la încheierea primei proceduri. 30. În 2000 și 2001, tribunalul din Québec a inițiat în mai multe rânduri tribunalul de district în cazul în care cauza era închisă. 31. La 11 ianuarie și 7 mai 2002, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 32. La cererea reclamantului, la data stabilită la 4 septembrie 2002 a fost amânată din cauza decesului în familie. 33. La 4 septembrie 2002, reclamantul a mărit cuantumul despăgubirii solicitate. Pe de altă parte, la 17 septembrie 2002, el a dimineuat la plata despăgubirii solicitate. 34. La 9 octombrie și 13 noiembrie 2002, tribunalul a închis audierile. 35. La 13 noiembrie 2002, instanța a pronunțat o sentință care dă câștig de cauză reclamantului. Această hotărâre i-a fost notificată la 3 iunie 2003. 36. La 18 iunie 2003, reclamantul a solicitat recurs la instanța superioară în ceea ce privește partea referitoare la cheltuielile de procedură. 37. La 8 septembrie 2004, instanța superioară a acordat parțial dreptul la recurs. Această decizie a fost notificată reclamantului la 21 septembrie 2004. La art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 39. În esență, reclamantul denunță lipsa de personal a căilor de atac disponibile în Slovenia pentru a se plânge de durata excesivă a unei proceduri judiciare. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 40. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne. 41. Recurentul combate această teză, susținând că căile de atac disponibile nu erau eficiente. 42. Curtea arată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), n 4232/98, 2 octombrie 2001 și Lukenda c. Slovenia, 23032/02, 6 octombrie 2005).În aceste cauze, Curtea a respins excepția de neobosire a căilor de acțiune interne formulate de guvern deoarece a considerat că acțiunile de care reclamantul putea să se prevaleze nu erau efective. Curtea reamintește că aceasta a constatat în hotărârea sa Lukenda c. Slovenia încălcarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil este o problemă sistemică care rezultă dintr-o legislație inadecvată și din lipsa de eficiență în administrarea justiției. 43. În ceea ce privește această specie, Curtea consideră că Õ n a furnizat niciun argument convingător care ar putea duce la stabilirea unei distincții între cauza pendinte și cauzele anterioare și, prin urmare, în afara jurisprudenței sale constante. 44. Curtea constată, de asemenea, că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d În ceea ce privește prima procedură, perioada care trebuie luată în considerare a început la 7 august 1995, ziua în care reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Districtual Celje și s-a încheiat la 27 iunie 2002, data la care hotărârea instanței superioare a fost notificată reclamantului și, prin urmare, a durat mai mult de șase ani și 11 luni pentru două grade de jurisdicție. În ceea ce privește a doua procedură, perioada care trebuie luată în considerare a început la 12 noiembrie 1997, ziua în care reclamantul a inițiat o procedură în fața instanței judecătorești din Celje și s-a încheiat la 21 septembrie 2004, data la care hotărârea instanței superioare a fost notificată reclamantului și, prin urmare, a durat mai mult de șase ani și zece luni la două grade de jurisdicție. 46. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în cazul în care se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și dreptul la litigiul în cazul în care se soluționează litigiul (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000-VII). 47. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenia 48. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care să permită să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1) litera (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, punctul 156, CEDO 2000-XI. Aceasta arată că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea Lukenda, hotărârea citată anterior) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. 49. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Legea națională a unei căi de atac care i-ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 50. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul contestă aceste pretenții. 53. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuind în echitate, aceasta îi acordă 4 000 EUR în acest scop. Costuri și cheltuieli de judecată 54. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 688 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 55. Guvernul consideră că aceste pretenții sunt exagerate. 56. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. Curtea arată, de asemenea, că avocații reclamantului, care l-au reprezentat și pe domnul Lukenda în cauza Lukenda Mai sus menționat, au prezentat aproape 400 de cereri care, în afară de fapte, sunt în esență identice cu cele din studiu. Prin urmare, în speță, ținând cont de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața ei și acordul acordat reclamantului. Interese moratoriu 57. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe profit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 13 iulie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Modululer Președinte