ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2994/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, pentru ca instanța să dispună anularea

hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat

că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. f) din O.G. nr.

105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 36

din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată, motivându-se că reclamantul nu

face parte din categoria persoanelor enumerate de legiuitor, ca fiind

beneficiare ale dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, I.V., criticând soluția instanței de fond, întrucât tatăl său

a fost arestat și ucis de armata hortystă.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele

invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l

respingă pentru considerentele următoare:

Dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 189/2000 prevăd faptul că beneficiază de drepturile ordonanței,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, iar conform lit. f) a art. 1 din Legea nr. 323/2004, „este

soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma

masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit.

Având în vedere dispozițiile

legale sus menționate, soluția instanței de fond este legală și temeinică,

întrucât din actele prezentate de recurent rezultă calitatea de fiu al unei

persoane asasinate și Legea nr. 189/2000 nu o include printre persoanele

beneficiare ale despăgubirilor.

Raportat la această

situație, recurentul-reclamant nu dovedește calitatea de persoană care ar fi

suferit vreuna din persecuțiile prevăzute de actul normativ invocat, motiv

pentru care recurentul nu este îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 lit.

f) din Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de I.V. împotriva sentinței nr. 36 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2005.