CASE OF OCAL AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2006)23 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Öcal împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 12 aprilie 2006, la a 960-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Öcal pronunțată la 10 octombrie 2002 și transmisă în aceeași zi Comitetului de miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 30944/96) împotriva Turciei, depusă la 28 martie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Abdullah Öcal, un cetățen turc, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 și că Curtea a declarat admisibilă plângerea legată de lungimea excesivă a anumitor proceduri civile privind determinarea titlului reclamant într-o bucată de teren; întrucât, în hotărârea sa din 10 octombrie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce nu a constatat niciun motiv de politică publică care justifică continuarea procedurii, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului, suma de 10 000 de euro pentru prejudiciu material și moral, precum și costurile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 30 decembrie 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)23

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 10 October 2002 (Friendly settlement)

in the case of Öcal against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 12 April 2006,

at the 960th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Öcal case delivered on 10 October 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 30944/96) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 28 March 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr

Abdullah

Öcal, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No.

11 and that the Court, declared admissible the complaint related to the excessive length of certain civil proceedings concerning the determination of the applicant's title to a piece of land;

Whereas in its judgment of 10 October 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having found no reason of public policy justifying the continuation of the proceedings, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant, the sum of 10 000 euros in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 30 December 2002, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.