CASE OF PRODAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

La originea cauzei se află cererea (nr. 49806/99) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dna Tatiana Prodan („reclamantul”), la 5 ianuarie 1999.

Printr-o hotărâre pronunțată la 18 mai 2004 („hotărârea principală”), Curtea a hotărât că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 și articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție ca rezultat al neexecutării hotărârilor din 14 martie 1997 și 3 octombrie 2000 (a se vedea

În conformitate cu articolul 41 al Convenției, reclamantul a solicitat cu titlu de satisfacție echitabilă 98,419.91 euro (EUR).

Deoarece chestiunea privind aplicarea articolului 41 al Convenției referitoare la omisiunea continuă de a restitui apartamentul nr. 8 reclamantului nu a fost gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la chestiunea în cauză și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ei ar putea ajunge.

La 18 mai 2004 Curtea a adoptat principala hotărâre în care a acordat compensații în conformitate cu articolul 41 pentru a acoperi prejudiciul material (lipsirea de dreptul de folosire a proprietății) și prejudiciul moral suferit de reclamant până la acea dată. Unica parte rămasă neexaminată era chestiunea restituirii apartamentului nr. 8.

Între timp, la 6 mai 2004, reclamantul a încheiat un acord de reglementare amiabilă cu Consiliul municipal Chișinău cu privire la restituirea apartamentului nr. 8. Părțile au convenit ca, în locul apartamentului, reclamantului să i se plătească valoarea de piață a acestuia de 510,000 lei moldovenești (echivalentul a EUR 36,470 la acel moment).

Banii au fost plătiți reclamantului la 24 mai 2004.

Din cauză că reclamantului i-a fost plătită valoarea de piață a apartamentului nr. 8, Guvernul a solicitat Curții să scoată cauza de pe rol.

Reclamantul nu a fost de acord și a declarat că acordul de reglementare amiabilă încheiat cu Consiliul municipal Chișinău la 6 mai 2004 nu a constituit o recunoaștere de către Guvern a unei violări și că reclamantului nu i s-a plătit niciun prejudiciu material și moral de către Consiliul municipal Chișinău cu privire la apartamentul nr. 8.

Curtea notează că în hotărârea principală a fost constatată o violare inclusiv în ceea ce privește apartamentul nr. 8. De asemenea, ea notează că prejudiciul material și moral acordat a avut scopul de a acoperi