AFFAIRE HALİL KENDİRCİ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

25.04.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Aucune question distincte au regard de l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE HALİL KENDİRCİ c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ HAL J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 aprilie 2006, Renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată de procedură la originea cauzei se află o cerere (n 23324/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, M. Halil Kendirci (inclusiv reclamanta mai), a sesizat Curtea la 13 mai 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv a Convenției privind drepturile omului). Reclamantul este reprezentat de domnul Y. Karataș, avocat la Sanliurfa. Guvernul turc (inclusiv al statului turc) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Prin decizia din 15 martie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție, ea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA LÂSPECE Reclamantul s-a născut în 1947 și își are reședința în Sanliurfa. La 27 martie 1999, direcția electricității ( (în EUR) aproximativ 4 039 EUR). Această sumă a fost plătită reclamantului la data transferului de proprietate. La data de 5 aprilie 1999, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Birecuk. La 27 mai 1999, instanța a acordat recurentului câștig de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o despăgubire suplimentară de 1 456 653 000 TRL [aproximativ 3 475 EUR], însoțită de dobânzi la rata legală începând cu 28 aprilie 1999. La 8 noiembrie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea. 10. La 15 noiembrie 2001, administrația a inversat reclamantului suma de 3 475 065 087 TRL [aproximativ 2 575 EUR]. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 12. Reclamantul se plânge de întârzierea administrativă în plata despăgubirilor care i-au fost acordate printr-o hotărâre și de insuficiența ratei dobânzii datorate în temeiul datoriilor la termen. În acest sens, se menționează art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 13. Potrivit guvernului, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne conform prevederilor articolului 35 din Convenție, din cauza faptului că nu a inițiat procedura de executare forțată. 14. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia nu este oportun să se solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva instanței la termen a unei proceduri judiciare, să se inițieze ulterior procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția ( Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 19, 27 mai 2004, și Karahalios c. Grecia, nr 62503/00, § 23, 11 În decembrie 2003).În consecință, excepția impusă de guvern în această privință nu poate fi reținută. 15. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș , menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că respondența trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Aceasta constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de refuz. Pe fond 16. Curtea a tratat în repetate rânduri de afaceri cu chestiuni similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Akkuș) , citată anterior, p. 1317 § 31 și Aka , citată anterior, p. 2682 § 50-51.17. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ö Õ na a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este atribuită administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct care adaugă la exproprierea proprietății sale. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a rupt echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. Prin faptul că a luat în considerare modul său de calcul bine stabilit (a se vedea Akkuș, citată anterior), aceasta constată că această întârziere a provocat un prejudiciu cert. 18. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 19. Reclamantul se plânge că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenția 20. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nici un alt motiv de . . Cu toate acestea, având în vedere concluzia sa pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesar să reexamineze problema de celeritate din perspectiva articolului 6 alineatul (3). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul material și moral 22. Reclamantul susține că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material pe care îl evaluează la 3 515 EUR. De asemenea, solicită o sumă pentru prejudiciul moral fără a o număra. 23. Guvernul contestă această cerere. 24. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 1 000 EUR reclamantului ca daune materiale. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea reamintește că, în temeiul articolului 27, Curtea reamintește că, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, 41 din Convenție, aceasta rambursează numai cheltuielile de care este stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt rezonabile (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr 3119′′, § 79, CEDH 1999-II). Deși cererea reclamantului nu este nici criptată, nici documentată, forța este totuși de acord că acesta a suportat în mod necesar anumite cheltuieli în scopul reprezentării sale în fața Curții. Prin urmare, Comisia consideră rezonabilă acordarea sumei de 500 EUR, indiferent de costuri. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 6 alin. (1) din Convenție A spus că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru daune materiale și 500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile la data plății, care urmează să fie convertită în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 25 aprilie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte