ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7090/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea recurată, sentința

civilă nr. 82, pronunțată la data de 27 martie 2003, în dosarul nr. 51/2003/CCA,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca nefondată, acțiunea formulată de Direcția Silvică Harghita, pentru

anularea H.G. nr. 1351/2001 și ca inadmisibile, cererea de intervenție în

favoarea Guvernului, formulată de fostul Minister al Administrației Publice,

precum și cererea Guvernului, de chemare în garanție a Consiliului Județean

Harghita și a Consiliul Local al orașului Vlăhița.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Direcția Silvică Harghita a cerut

prin acțiune, anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001, Anexa nr. 10 poziția nr. 7,

susținând că prin acest act administrativ, a fost atestat domeniul public al

județului Harghita și al celorlalte unități administrativ-teritoriale din acest

județ, anexa respectivă referindu-se la bunurile aparținând domeniului public

al orașului Vlăhița, între care și drumuri forestiere care aparțin domeniului

public al statului, aflate în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor.

Pârâtul a chemat în garanție

Consiliul Județean Harghita și Consiliul Local al orașului Vlăhița.

Fostul Minister al Administrației

Publice a formulat cerere de intervenție în favoarea Guvernului.

Pentru a pronunța soluția arătată, curtea

de apel a motivat, în esență, că H.G. nr. 1351/2001 constituie un act de

gestiune săvârșit de stat, în calitate de persoană juridică, pentru

administrarea patrimoniului său, astfel că potrivit prevederilor art. 2 lit. d)

din Legea nr. 29/1990, este exceptat controlului judecătoresc în procedura

contenciosului administrativ.

Totodată, a mai motivat instanța de

fond, că în raport cu esența actului administrativ atacat, atât cererea de

chemare în garanție, cât și cererea de intervenție, sunt inadmisibile.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Direcția Silvică Harghita, susținând, în esență, că hotărârea cuprinde

motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) și că este lipsită de

temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, instanța de fond a

respins acțiunea, ca nefondată, dar din motivarea hotărârii pronunțate rezultă

că a soluționat cauza, prin admiterea unei excepții, reținând că actul atacat

ar constitui un act de gestiune săvârșit de stat, în calitate de persoană

juridică, pentru administrarea patrimoniului său, fiind exceptat de la

controlul judecătoresc, conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.

Deci, soluția dată se sprijină pe

motive contradictorii și străine, reținute ca temei, în considerentele

hotărârii atacate.

Oricum, actul administrativ atacat

este o hotărâre, pe care Guvernul a adoptat-o ca autoritate publică, prin care

a atestat apartenența unor bunuri, la domeniul public al unei unități

administrativ-teritoriale, cu toate consecințele juridice care decurg din acest

statut.

De asemenea, se constată că

hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 137 C.

proc. civ., în cauză fiind ridicate excepții procedurale pe care instanța de

fond a omis să le cerceteze și să se pronunțe.

Or, potrivit prevederilor art. 137 C.

proc. civ., instanța era datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în

fond a pricinii.

Totodată, instanța de fond a respins

în mod greșit, ca inadmisibile, cererile de chemare în garanție și de

intervenție, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților

prezente.

În concluzie, urmează ca recursul să

fie admis și casată sentința atacată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia

Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Harghita, împotriva sentinței nr. 82

din 27 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.