ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 281/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată în dosarul nr.

3293/102/2010 al Tribunalului Mureș reclamantul Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș, în numele d-nei L.I., a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Școala Generală Ceuașul de Câmpie, Consiliul local Ceuașu de Câmpie și

Primarul comunei Ceuașul de Câmpie, acordarea sporului de predare simultană,

reclamanta având funcția de profesor la Școala Generală Ceuașu de Câmpie.

Prin cererea de

chemare în judecată din dosarul Tribunalului Mureș, reclamanta a invocat

excepția de nelegalitate a art. 8 lit. b) ultima liniuță din H.G. nr. 281/1993.

Tribunalul Mureș a

apreciat că de soluționarea excepției de nelegalitate depinde soluționarea

acțiunii având ca obiect diferențele salariale solicitate de reclamantă, astfel

că prin încheierea din 3 decembrie 2010 a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș în

vederea soluționării excepției.

2.Hotărârea Curții de

Apel

Prin Sentința nr. 188

din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția de

inadmisibilitate și a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a

prevederilor art. 8 lit. b) ultima liniuță din H.G. nr. 281/1993, invocată de

Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, pentru reclamanta membru de

sindicat L.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că este neîntemeiată excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată în cauză, motivat de

faptul că actul atacat este un act unilateral cu caracter normativ, iar

potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 doar actele cu caracter

individual pot face obiectul excepției, deoarece interpretarea dată

dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 este în sensul posibilității

invocării excepției de nelegalitate a unui act normativ oricând, deci implicit

și pe calea unei excepții, ca mijloc de apărare.

A fost invocată

practica Înaltei Curții de Casație și Justiție în acest sens (cu titlu de

exemplu, Decizia nr. 3823 din 16 septembrie 2009.

În cadrul unei

excepții de nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

verificarea legalității unui act administrativ se face prin raportare la un

text de lege.

Instanța a reținut că

reclamanta a invocat nerespectarea unor dispoziții legale, dispoziții care, în

opinia sa, au fost încălcate în momentul în care s-a emis actul pus în

discuție, însă nu a motivat în ce modalitate textele de lege din Constituția

României, C. muncii etc., determină nelegalitatea art. 8 lit. b) din H.G. nr.

281/1993.

Din textul de lege

invocat de reclamantă, instanța a constatat că dispozițiile legale fac referire

doar la principii generale, nicidecum la dispoziții concrete legate de

salarizarea profesorilor, care să justifice constatarea nelegalității, așa cum

susține reclamanta.

Nu se poate vorbi de

un tratament juridic diferit, deoarece toți profesorii din învățământul

gimnazial sunt salarizați la fel, activitatea acestora este diferită de cea a

cadrelor didactice din învățământul primar, iar legiuitorul a apreciat că

această diferență se concretizează prin acordarea unui spor numai uneia dintre

cele două categorii, în raport de efortul psihic al profesorilor din

învățământul primar.

II. Instanța de

recurs

1.Criticile

reclamantei

Recurenta a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că prevederile art. 8

lit. b) din H.G. nr. 281/1993 care stabilesc acordarea unui spor de predare

simultană numai pentru personalul didactic din învățământul primar, nu și

pentru cel din învățământul gimnazial (cum este cazul recurentei-reclamante)

are caracter discriminator, deoarece prestarea muncii se face în aceleași

condiții, predarea simultană în învățământul gimnazial fiind reglementată de

art. 4, lit. a) din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3281/2006.

A învederat recurenta

că această diferență de tratament nu se întâlnește în cazul altor sporuri: spor

pentru încordare neuropsihică, sporul de stabilitate, indemnizația pentru

învățământ special, spor de practică pedagogică, indemnizația pentru zone

izolate, fiind inacceptabilă reglementarea și aplicarea unui tratament juridic

diferit unor subiecte de drept aflate în situații similare, încălcându-se

astfel principiul constituțional al egalității în drepturi în fața legii și

autorităților publice, dar principiul egalității de tratament a salariaților în

fața legii și angajaților, reglementat de art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul

Muncii.

Recurenta a precizat

că nu înțelege să invoce discriminarea pentru desfășurarea activității în

condiții normale, ci numai pentru cea în condiții deosebite, de predare

simultană la 2 - 4 clase.

S-a concluzionat că

textul art. 8 lit. b), ultima liniuță din H.G. nr. 281/2003 încalcă și art. 14

din CEDO și art. 23 (2) din Declarația universală a drepturilor omului.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii

acțiunii, în drept invocându-se dispozițiile art. 299 - 304

1

C.

proc. civ., art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 21 și art. 127 din

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și art. 28 din Legea

sindicatelor nr. 54/2003.

2.Apărările pârâților

Intimații-pârâți

Guvernul României și MCTS prin întâmpinările depuse la dosar în temeiul art.

308 alin. (2) C. proc. civ. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că

nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în

continuare:

Criticile recurentei

pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de

art.

304 pct. 9

- aplicarea greșită a legii.

Pe calea excepției de

nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 54/2004 se cercetează

conformitatea/neconformitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter

normativ sau individual, în raport cu actul juridic cu forță juridică

superioară.

În speță,

recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G.

art. 281/1993, art. 8, lit. b) ultima liniuță privind acordarea unui spor de

15% personalului didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase

de elevi în învățământul primar, susținând că acestea sunt discriminatorii față

de personalului didactic din învățământul gimnazial și că ar încălca dreptul

constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, precum și principiul

egalității de tratament a salariaților, prevăzut de art. 5 din Legea nr.

53/2003 Codul Muncii.

Aceasta nu a indicat

cărui text de lege dintr-un act normativ cu forță juridică superioară în

executarea căruia s-a emis H.G. nr. 281/193 (cum ar fi de exemplu Legea

învățământului nr. 84/1995, Legea nr. 128/1995) contravine partea din art. 8,

lit. b) din H.G. nr. 281/1993 considerată nelegală.

Trimiterea la niște

principii de maximă generalitate - egalitatea cetățenilor în fața legii și

autorităților (art. 16 Constituție) sau egalitatea de tratament a salariaților

în fața legii și angajatorilor - art. 15 C. muncii nu răspunde exigențelor motivării

excepției de nelegalitate, în lipsa îndeplinirii acestei obligații legale ce

revine autorului excepției, instanța neputând soluționa favorabil cererea

acestuia, fiind ținută să respecte principiul disponibilități și deci cadrul

procesual stabilit de recurenta-reclamantă, în acest sens fiind și dispozițiile

art. 1169 C. civ., în vigoare la data invocării excepției de nelegalitate.

O altă interpretare

ar însemna exercitarea unui control de legalitate din oficiu, ceea ce este

contrar sistemului nostru de drept.

Nefondată este și

critica ce vizează pretinsa discriminare creată de reglementarea în legătură cu

care a invocat excepția de nelegalitate, deoarece la stabilirea categoriilor de

personal care au dreptul la sporul de 15% legiuitorul a avut în vedere tocmai

condițiile concrete în care-și desfășoară activitatea cadrele didactice din

învățământul primar, în raport cu cele din învățământul gimnazial, acestea

neaflându-se în situații identice, ci dimpotrivă, diferite, întrucât desfășoară

activități diferite, care presupun tratament diferențiat, respectiv remunerații

diferite.

Constatând că prima

instanță a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, nefiind incident

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art.

312 (1) și art. 20 (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrului

de sindicat L.I. împotriva Sentinței nr. 188 din 27 septembrie 2011 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2012.