CASE OF VANPRAET AGAINST BELGIUM

Rezoluția ResDH(2006)33 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 aprilie 2005 (Resoluție în favoare) în cazul Vanpraet împotriva Belgiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006, la a 966-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Vanpraet pronunțată la 21 aprilie 2005 și transmisă în aceeași zi Comitetului de miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că acest caz a apărut într-o cerere (nr. 47153/99) împotriva Belgiei, depusă la 18 august 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Georges Vanpraet, cetățean belgian, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la durata anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Conseil d’Etat întrucât, în hotărârea sa din 21 aprilie 2005, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Belgiei va plăti reclamantului, suma de 4 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale, pecuniare, precum și costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii și că dobânzile simple vor fi plătite pe suma cu o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 3 iunie 2005, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Belgiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)33

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 April 2005 (Friendly settlement)

in the case of Vanpraet against Belgium

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 June 2006,

at the 966th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Vanpraet case delivered on 21 April 2005 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 47153/99) against Belgium, lodged with the European Commission of Human Rights on 18 August 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr

Georges

Vanpraet, a Belgian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint related to the length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the

Conseil d’Etat

;

Whereas in its judgment of 21 April 2005 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Belgium would pay the applicant, the sum of 4 000 euros in respect of non-pecuniary, pecuniary damage as well as costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment and that simple interest would be payable on the sum at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 3 June 2005 within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Belgium, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.