ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Petroșani la 17 ianuarie 2003, reclamanții T.S. și

T.I. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului

Petroșani și SC H. SA Deva pentru ca instanța, prin

hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea

Dispoziției nr. 1423/2002 a Primăriei municipiului Petroșani.

În motivarea cererii s-a arătat că

Dispoziția nr. 1423/2002 este lovită de nulitate întrucât s-a

restituit un teren care nu mai era în proprietatea primăriei. Imobilul

compus din teren și construcție a fost vândut de SC H. SA Deva

reclamantei.

Prin încheierea civilă nr. 426 din 7 februarie

2003 Judecătoria Petroșani a dispus declinarea competenței în

favoarea Tribunalului Hunedoara.

La termenul din 23 aprilie 2004 reclamanții

și-au completat acțiunea și au solicitat introducerea în proces

în calitate de pârâți și a lui B.T., V.I., V.D., M.D., D.M., M.V., C.M.,

S.P., V.D., G.D., B.E. și P.L.

Prin sentința civilă nr. 595 din 3 iulie

2003, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că persoana îndreptățită să atace

decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este doar

persoana care a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a

imobilului în litigiu. Reclamanții sunt terți în raportul juridic

dintre primărie și pârâții cărora li s-a recunoscut dreptul

la restituirea în natură a terenului solicitat, astfel încât au

deschisă numai calea acțiunii în revendicare.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 514 A din

12 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a reținut că reclamanții nu sunt persoane

îndreptățite la restituirea terenului, fiind terți în raportul

juridic dintre Primărie, care a emis dispoziția atacată, și

pârâții solicitanți ai terenului. Legea nr. 10/2001 stabilește

competența materială de soluționare a plângerilor împotriva

dispozițiilor primarului de restituire a terenurilor și se

aplică cu prioritate în raport cu Legea nr. 29/1990.

Este adevărat că actul atacat emană de

la o autoritate administrativă, însă cu atribuții

jurisdicționale, dar nu este un act pur administrativ care să nu fie

supus controlului special reglementat de Legea nr. 10/2001, cu căi de atac

specifice.

Raporturile juridice dintre reclamanți și

pârâți și respectiv forța juridică a titlurilor de

proprietate pe care le dețin asupra imobilului în litigiu pot fi

lămurite pe calea unei acțiuni de drept comun.

Împotriva acestei hotărâri reclamanții au

declarat recurs critica, neîntemeiată în drept, vizând următoarele

aspecte:

Hotărârile sunt nelegale deoarece

reclamanții au cumpărat terenul în litigiu de la SC H. SA Deva. La

data cumpărării reclamanții au fost cumpărători de

bună-credință și au făcut actele de

vânzare-cumpărare la notariat. Dacă nu ar fi fost

cumpărători de bună-credință actele nu ar fi putut fi

făcute la notar. Înainte de a cumpăra terenul reclamanții l-au

stăpânit în calitate de chiriași ani de zile.

În dovedirea recursului au fost depuse în copie

înscrisuri administrate și în etapele procesuale anterioare.

Prin întâmpinare intimații M.D. și D.M. au

solicitat respingerea recursului invocând faptul că motivele de recurs nu

au fost întemeiate în drept și nu s-a indicat în ce ar fi constat eroarea

de raționament judiciar pe care ar fi făcut-o instanțele.

Verificând actele și lucrările dosarului

Înalta Curte a apreciat că deși recurenții nu au motivat în

drept criticile formulate, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

potrivit art. 306 alin. final C. proc. civ., în raport de care a fost analizat

recursul, fiind reținute următoarele:

În fapt, reclamanții au contestat

dispoziția prin care s-a restituit în natură către B.T., V.D., V.I.,

V.D., S.P., G.D., C.M., B.E. , P.L., M.D., D.M. și M.V. terenul în

privința căruia reclamanții au încheiat, în calitate de

cumpărători, un contract de vânzare-cumpărare.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi

atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se

află sediul unității deținătoare sau, după caz,

al entității învestite cu soluționarea notificării, în

termen de 30 de zile de la comunicare.

„Persoana îndreptățită” să atace

decizia/dispoziția este cea care s-a adresat cu notificare

unității deținătoare sau, după caz,

entității învestite cu soluționarea notificării. Drept

urmare, așa cum corect au stabilit și instanțele de fond,

reclamanții nu aveau calitatea de a contesta soluția dată

notificării făcute de o altă persoană, față de

raportul juridic finalizat prin decizia sau dispoziția atacată

reclamanții fiind terți.

În aceste condiții, buna credință a

reclamanților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra

imobilului în litigiu este lipsită de relevanță în cadrul

procesual pentru care au optat. Ei au posibilitatea să exercite o

acțiune în revendicare în cadrul căreia să se compare titlurile

pe care părțile le au asupra imobilului.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta

Curte a considerat că instanțele de fond au făcut aplicarea

și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale

incidente în speță, astfel încât criticile formulate nu întrunesc

cerințele motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul

va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării

hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții T.S. și T.I. împotriva deciziei civile nr. 514 A din 12

decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.