ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 179/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 811 din 23 martie 2005, Curtea de Conturi a României, urmare a analizării procesului-verbal de constatare nr. 55 din 14 ianuarie 2005, întocmit de Direcția de Control Financiar Ulterior Bistrița Năsăud, cu privire la sancționarea abaterii prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit în sarcina lui V.M., o amendă civilă de 29.417.000 lei, reprezentând salariul brut pe două luni, amenda încasată urmând a se face venit la bugetul statului. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Conturi a reținut că V.M., director la SC G.C.L.

Năsăud, a săvârșit abaterea prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că nu a respectat termenul de 31 august 2004, stabilit prin decizia nr. 5 din 22 iunie 2004, a Directorului Direcției de Control Financiar Bistrița-Năsăud, în vederea încheierii de către SC G.C.L. Năsăud, de contracte de prestări servicii pentru alimentarea cu apă și canalizare, cu toți utilizatorii persoane fizice și juridice. Curtea a înlăturat apărările formulate de către pârât, în sensul că nu a putut realiza în termen măsura dispusă, din cauză că nu erau constituite asociații de proprietari, ca lipsite de relevanță.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că în mod nejustificat a fost sancționat prin aplicarea amenzii de 29.417.000 lei, întrucât din motive obiective nu a putut respecta termenul de 31 august 2004, pentru încheierea contractelor de prestări servicii. Se susține, astfel, că termenul stabilit a fost foarte scurt și societatea s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a încheia contractele cu beneficiarii, mai ales că mulți dintre aceștia sunt plecați în străinătate iar alții sunt în vârstă și refuză pur și simplu să încheie aceste contracte, neexistând nici un text de lege care să-i oblige la încheierea lor.

Pe de altă parte, măsura luată împotriva sa este prea severă, raportat la gradul de pericol social al faptei, aspect care impune schimbarea sancțiunii aplicate din amendă, cu avertisment. Recurentul a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. Constatând, însă, că hotărârea a fost pronunțată de Curtea de Conturi, cu încălcarea regulilor de competență, în sensul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza mai întâi această excepție de necompetență. Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr. 49/2004, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare.

Având în vedere prevederile art. 2 din aceeași ordonanță de urgență, modificată și completată prin Legea nr. 49/2004, prin care se arată modalitatea de preluare de către instanțele judecătorești, a acestor litigii și ținând cont de faptul că obiectul dedus judecății este stabilirea unei sancțiuni corespunzătoare pentru abaterile cu caracter financiar săvârșite de numitul V.M. și constatate printr-un proces-verbal încheiat de Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Bistrița Năsăud, Înalta Curte de Casație și Justiție constată competența de soluționare a cauzei, de către tribunal, și nu de către Curtea de Conturi, cum greșit s-a soluționat. Rezultă, deci, că în cauză subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Ca o consecință, se va admite recursul declarat de pârât, se va desființa decizia atacată a Curții de Conturi a României și se va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Bistrița Năsăud, secția de contencios administrativ. Soluționarea cauzei, pe excepție, face inutilă cercetarea motivelor de recurs ce se referă la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.M. împotriva deciziei nr. 811 din 23 martie 2005, a Curții de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată. Desființează decizia nr. 811 din 23 martie 2005, a Curții de Conturi a României și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Bistrița Năsăud, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.