ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 179/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 811 din 23 martie

2005, Curtea de Conturi a României, urmare a analizării procesului-verbal de

constatare nr. 55 din 14 ianuarie 2005, întocmit de Direcția de Control

Financiar Ulterior Bistrița Năsăud, cu privire la sancționarea abaterii

prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, a stabilit în sarcina lui V.M., o

amendă civilă de 29.417.000 lei, reprezentând salariul brut pe două luni, amenda

încasată urmând a se face venit la bugetul statului.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Conturi a reținut că V.M., director la SC G.C.L. Năsăud, a săvârșit abaterea prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că

nu a respectat termenul de 31 august 2004, stabilit prin decizia nr. 5 din 22

iunie 2004, a Directorului Direcției de Control Financiar Bistrița-Năsăud, în

vederea încheierii de către SC G.C.L. Năsăud, de contracte de prestări servicii

pentru alimentarea cu apă și canalizare, cu toți utilizatorii persoane fizice

și juridice.

Curtea a înlăturat apărările

formulate de către pârât, în sensul că nu a putut realiza în termen măsura

dispusă, din cauză că nu erau constituite asociații de proprietari, ca lipsite

de relevanță.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând,

în esență, că în mod nejustificat a fost sancționat prin aplicarea amenzii de

29.417.000 lei, întrucât din motive obiective nu a putut respecta termenul de

31 august 2004, pentru încheierea contractelor de prestări servicii.

Se susține, astfel, că termenul

stabilit a fost foarte scurt și societatea s-a aflat într-o imposibilitate

obiectivă de a încheia contractele cu beneficiarii, mai ales că mulți dintre

aceștia sunt plecați în străinătate iar alții sunt în vârstă și refuză pur și

simplu să încheie aceste contracte, neexistând nici un text de lege care să-i

oblige la încheierea lor.

Pe de altă parte, măsura luată

împotriva sa este prea severă, raportat la gradul de pericol social al faptei,

aspect care impune schimbarea sancțiunii aplicate din amendă, cu avertisment.

Recurentul a încadrat motivele de

recurs în dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.

Constatând, însă, că hotărârea a

fost pronunțată de Curtea de Conturi, cu încălcarea regulilor de competență, în

sensul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

analiza mai întâi această excepție de necompetență.

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G.

nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului

instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, aprobată prin

Legea nr. 49/2004, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate,

litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de

instanțele judecătorești ordinare.

Având în vedere prevederile art. 2

din aceeași ordonanță de urgență, modificată și completată prin Legea nr. 49/2004,

prin care se arată modalitatea de preluare de către instanțele judecătorești, a

acestor litigii și ținând cont de faptul că obiectul dedus judecății este

stabilirea unei sancțiuni corespunzătoare pentru abaterile cu caracter

financiar săvârșite de numitul V.M. și constatate printr-un proces-verbal

încheiat de Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de

Conturi Bistrița Năsăud, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

competența de soluționare a cauzei, de către tribunal, și nu de către Curtea de

Conturi, cum greșit s-a soluționat.

Rezultă, deci, că în cauză subzistă

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe.

Ca o consecință, se va admite

recursul declarat de pârât, se va desființa decizia atacată a Curții de Conturi

a României și se va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Bistrița Năsăud, secția de contencios administrativ.

Soluționarea cauzei, pe excepție,

face inutilă cercetarea motivelor de recurs ce se referă la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.M.

împotriva deciziei nr. 811 din 23 martie 2005, a Curții de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992,

republicată, modificată și completată.

Desființează decizia nr. 811 din 23

martie 2005, a Curții de Conturi a României și trimite cauza, spre competentă

soluționare, Tribunalului Bistrița Năsăud, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.