ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Botoșani, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Botoșani,

pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul

că a fost deportat, împreună cu familia, în Transnistria și, ca atare,

beneficiază de dispozițiile actului normativ invocat.

În cauză a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantului, Partida Rromilor Social Democrată din

România.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

nr. 328 din 24 mai 2005, a declinat competența soluționării cererii, în

favoarea Curții de Apel Suceava, având în vedere dispozițiile imperative

prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 278 din 7

septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului, reținând, în esență, faptul că

reclamantul, împreună cu familia sa, au fost obligați să-și schimbe domiciliul

din motive etnice și, prin urmare, beneficiază de protecția legii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa

Județeană de Pensii Botoșani, criticând soluția instanței de fond, ca nelegală

și netemeinică, întrucât nu s-a dovedit cu înscrisuri, calitatea de persoană

refugiată sau deportată.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul

declarat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de lege, iar încadrarea în dispozițiile legii se poate dovedi cu

orice mijloc de probă.

Este evident că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice

și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt

consecințele acelei persecuții.

Din materialul probator administrat

în cauză rezultă că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-și

schimbe domiciliul, din motive etnice, iar în conformitate cu dispoziția

prevăzută de art. 1 lit. a) din Legea nr. 118/2000, se încadrează în dispoziția

legală, cei care au fost deportați în ghetouri și lagăre din străinătate.

Pentru aceste considerente, soluția

instanței de fond va fi menținută și, pe cale de consecință, recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 278 din 7 septembrie 2005

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.