ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23

decembrie 2005, reclamantul G.T. a chemat în judecată S.S.P.R., solicitând

obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea

certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

341/2004, fără să se aducă atingere calității sale de „Luptător Remarcat prin

Fapte Deosebite”, atestată prin certificatul de revoluționar eliberat în baza

Legii nr. 42/1990, precum și de brevetul acordat prin decret al Președintelui

României.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar,

precum și „avizul reactualizat al unei organizații de revoluționari legal

constituită până la 31 decembrie 1992”, dar i s-a comunicat că dosarul său nu

conține o serie de documente și, în lipsa acestora, îi va fi atribuită doar

calitatea de participant la Revoluția română, prin aplicarea dispozițiilor art.

10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

A mai menționat reclamantul că a

formulat contestație la S.S.P.R., dar aceasta nu a fost soluționată favorabil.

Întrucât, la data eliberării

certificatului de revoluționar pe care îl posedă au existat și au fost

verificate toate documentele prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr.

566/1996, este îndeplinită prima cerință a art. 5 alin. (4) din Legea nr.

341/2004 pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și nu este culpa

sa că acea documentație, parțial, nu mai există.

Este îndeplinită și cea de-a doua

cerință a legii, respectiv avizul reactualizat al unei organizații de

revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepțiile de conexitate, de inadmisibilitate și de

prematuritate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1437 din 15

iunie 2006 a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În legătură cu obiectul acțiunii,

instanța de fond a reținut că obligarea pârâtului de a recunoaște dreptul

reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în

conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă atingere calității de

Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată prin Certificatul de

revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, nu este o anumită condiție în

considerarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, ci chiar

realizarea dreptului, astfel încât prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr.

554/2004 nu sunt îndeplinite.

Instanța a respins excepția de

conexitate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. proc. civ.

În motivarea soluției, s-a mai

reținut că s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea

nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile și că, potrivit

art. 9 alin. (5) din aceeași lege, înainte de formularea cererii în instanță,

reclamantul avea obligația să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând

procedura prealabilă obligatorie.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică prin

aceea că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea pe

considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă vătămarea interesului

legitim, ci chiar realizarea dreptului.

Recurentul a arătat că obiectul

cererii sale era axat pe vătămarea interesului său legitim, fiind aplicabile

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și privea strict actul

emis de S.S.P.R. prin care era somat să-și completeze dosarul de preschimbare

cu alte documente și probe, sub sancțiunea pierderii calității de „Luptător

remarcat prin fapte deosebite”, deși documentația prevăzută de H.G. nr. 566/1996

a fost depusă și a existat la momentul primei recunoașteri a calității.

Recurentul a mai susținut că, prin

admiterea excepției, instanța a încălcat dreptul său la apărare și principiul

contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia să se unească excepția

cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat cât și

public.

Din sus-menționatele dispoziții

legale, rezultă cu claritate că instanța de contencios administrativ poate fi

sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin

emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Recurentul-reclamant susține că a

fost vătămat într-un interes legitim prin actul emis de pârât, prin care acesta

i-a pus în vedere să-și completeze dosarul de preschimbare cu „alte documente

probatorii” și „alte probe inclusiv documente utile”.

Or, adresa prin care, în

conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 1412/2004, pârâtul

l-a înștiințat pe reclamant că este necesar să-și completeze dosarul pentru a

fi îndeplinite toate condițiile Legii nr. 341/2004 nu constituie un act

administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, căci nu dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Chiar dacă în cuprinsul adresei

pârâtul arată că în situația în care dosarul nu va fi completat cu toate

documentele va fi nevoit la finalizarea activității de preschimbare să propună

calitatea de „Participant la Revoluția română”, aceasta nu înseamnă că adresa,

prin ea însăși, produce efectele juridice mai sus menționate.

Având în vedere cele ce au fost

expuse, se constată ca neîntemeiată critica prin care se susține că este

nelegală și netemeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii.

Nu este întemeiată nici critica prin

care recurentul susține că, admițând excepția de inadmisibilitate a acțiunii,

instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare și principiul

contradictorialității și că, eventual, excepția trebuia unită cu fondul.

Recurentul s-a limitat la enunțarea

acestei critici, fără a-și argumenta în vreun mod susținerile.

Nu se poate reține încălcarea

principiului contradictorialității în condițiile în care reclamantul, care de

altfel a avut și apărător ales, a fost legal citat pentru fiecare dintre

termenele acordate și i s-a comunicat întâmpinarea formulată de pârât, astfel

dându-i-se posibilitatea exercitării dreptului de a-și prezenta toate apărările

pe care le considera necesare.

Întrucât excepția de

inadmisibilitate a acțiunii tinde la respingerea acesteia fără a se cerceta

cauza în fond, era de datoria instanței să se pronunțe mai întâi asupra

excepției, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și cum legal s-a procedat în prezenta cauză.

Față de cele ce preced, recursul

este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul G.T., împotriva sentinței civile nr. 1437 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 ianuarie 2007