ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2141/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Reclamanta SC CET Iași SA a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Locatari „Frumoasa II" solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 4.595,24 lei, contravaloare energie termică facturată pe perioada mai-iunie 2008, 151079,46 lei penalități de întârziere la facturile din perioada noiembrie 2000-iunie 2007 și 4.365,69 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 606/COM din 7 aprilie 2010 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 151079,46 lei cu titlu de penalități de întârziere din perioada noiembrie 2000 - iunie 2007 și la 9605,69 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că diferența de preț neachitată pe perioada mai-iunie 2008 a fost plătită în două rate la 24 iunie 2008 și 29 iulie 2008. În privința penalităților de întârziere, tribunalul a considerat că dreptul la acțiune nu este prescris întrucât pârâta a recunoscut evidența acestora cu ocazia desfășurării concilierilor directe la 17 octombrie 2003, 29 august 2006 și 4 septembrie 2007, iar cuantumul lor, calculat de expert prin aplicarea sumelor legale (Legea nr. 4/1981, 198/1997, H.G. nr. 564/2000, 874/2002, 1513/2002) și a normelor convenționale. Curtea de Apel Iași, prin decizia 100 din 20 decembrie 2010, a admis apelul pârâtei, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în privința penalităților de întârziere calculate pe perioada noiembrie 2000 - noiembrie 2001, a schimbat în parte sentința atacată, obligând pe pârâtă la 113 892,62 lei penalități de întârziere și a păstrat restul dispozițiilor instanței de fond.

Curtea de apel a reținut în esență că, primul proces-verbal prin care pârâta recunoaște că datorează penalități de întârziere a fost încheiat la 18 noiembrie 2004, astfel invocat pentru perioada noiembrie 2000 - noiembrie 2001 pretențiile reclamantei sunt prescrise. Apărările pârâtei privind modul de calcul al penalităților, ajutoarele de care a beneficiat din partea Consiliului local sau înființarea ei prin divizarea unei alte asociații de locatari, au fost considerate nefondate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit instanțele au reținut recunoașterea contravalorii penalităților de întârziere deși la procesul verbal de conciliere nu este semnat, iar la data de 5 martie 2008 a precizat expres că nu recunoaște pretențiile reclamantei.

Mai susține recurenta că greșit instanțele nu au ținut cont de desprinderea mai multor asociații de proprietari, iar penalitățile nu erau datorate de pârâtă. Critica deciziei atacate se referă și la lipsa temeiului convențional al acordării penalităților, întrucât între părți nu a existat decât un contract din 15 martie 2003 cu valabilitate de 1 an, contractul de prestări servicii încetând în anul 2004, când prin Hotărârea nr. 933/2004 și Ordinul nr. 233/2004 furnizării "de utilități trebuiau să încheie contracte directe de furnizare cu proprietarii de apartamente. Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicită să se constate tardivitatea declarării recursului și anularea lui ca netimbrat, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

În privința tardivității declarării recursului, instanța constată că cererea a fost depusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., comunicarea hotărârii atacate fiind efectuată la 17 ianuarie 2011, iar exercitarea căii de atac la 31 ianuarie 2011. Totodată se constată că recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de 1945 lei și timbru judiciar de 5 lei (fila 12). Recursul este însă nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. l din Decretul nr. 167/1958 stabilesc stingerea dreptului la acțiune, având un obiect patrimonial, prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani. Însă, în același timp, recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căreia curge, întrerupe cursul prescripției.

Același efect îl produce și cererea de chemare în judecată (art. 16). Este de necontestat faptul că în procesele verbale din 17 octombrie 2003 și 29 august 2006, pârâta recurentă a recunoscut explicit datoria către reclamantă care includea și penalitățile de întârziere stabilite atât contractual cât și legal (Legea nr. 326/2001 și 210/2005 precum și H.G. nr. 874/2002, 1513/2002 și 784/2005), astfel încât acestea reprezintă acte de recunoaștere a dreptului, care întrerupe cursul prescripției.

Nesemnarea procesului verbal din 4 noiembrie 2007, nu poate constitui un temei al îndeplinirii termenului de prescripție, cât timp acțiunea judiciară a fost promovată la 29 mai 2009, înăuntrul termenului de 3 ani calculat de la data ultimei recunoașteri, 29 august 2006. Din această perspectivă instanța de apel, judicios a constatat îndeplinit termenul de prescripție extinctiva al dreptului material la acțiune numai pe perioada noiembrie 2000 - noiembrie 2001. Desprinderea din asociația pârâtă a altor asociații de proprietari, astfel cum a reținut și instanța de apel are drept consecință regresul recurentei pârâte împotriva asociațiilor nou formate prin divizare. Critica deciziei atacate cu privire la temeiul contractual al răspunderii este înlăturat de existența răspunderii legale (art. 38 din Legea nr. 325/2006 și art. 42 din Legea nr. 51/2006) pentru întârzierea termenelor de plată a facturilor emise lunar.

În raport de culpa procesuală, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., obligând partea căzută în pretenții să plătească cheltuieli de judecată. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 100 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Asociația de Locatari Frumoasa II Iași împotriva deciziei nr. 100 din data de 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași - secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință public astăzi 1 iunie 2011.