ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4231/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul P.C. reprezentat legal de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Filiala Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a solicitat, în esență, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și menținerea deciziei din 27 decembrie 2010 stabilită în temeiul prevederilor Legii nr. 164/2001 și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform prevederilor Legii nr. 1642001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și a H.G.

nr. 735/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale. Prin sentința civilă nr. 1868/F din 17 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei În favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000. În motivarea hotărârii, Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut că actul normativ care reglementează competența teritorială în speță este Legea nr. 19/2000, lege care era în vigoare la data la care a fost emisă decizia a cărei anulare se cere, și care stabilește competența în favoarea instanței unde își are sediului/domiciliul pârâtul.

De asemenea, instanța a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care reglementează competența teritorială în materie în favoarea instanțelor aflate la sediul reclamantului, întrucât ar încălca principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere data intrării sale în vigoare, 1 ianuarie 2011. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale Prin sentința nr. 3776 din 15 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța a reținut că domiciliul contestatorului P.C. este în Bistrița, Județul Bistrița-Năsăud și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.” La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. Când o lege specială, în speță Legea nr. 19/2000, care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege, în cazul de față Legea nr. 263/2010, și există și o altă lege specială, Legea nr. 119/2010, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”. Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, 11 februarie 2011 era în vigoare Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.