ÎCCJ, Decizia nr. 29/2013

Asupra cererii de revizuire de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

La data de 16 octombrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, cererea de revizuire formulată de contestatorul N.N. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. 3325/1/2012.

Prin decizia penală nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. 3325/1/2012, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul N.N. împotriva încheierii penale nr. 120 din 23 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 1741/1/2012.

S-a reținut, în esență, că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Prin cererea de revizuire, motivată la filele 3-85 din dosar, revizuentul a invocat temeiurile legale prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Examinând cererea formulată de revizuent, prin raportare la actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că, deși în cererea de revizuire scrisă, acesta a invocat expres unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) C. proc. pen., acest motiv a fost invocat formal, întrucât din analiza criticilor sale scrise și orale în ședința de judecată acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Raportat la dispozițiile art. 394 și următoarele C. proc. pen., Înalta Curte constată că o revizuire a deciziei mai sus-menționate este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) cu referire la art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile penale definitive prin care se rezolvă fondul unei cauze penale, adică acele hotărâri prin care instanța, cercetând vinovăția unei persoane trimisă în judecată, dispune condamnarea, achitarea acesteia sau încetarea procesului penal.

Or, în cauză, hotărârea atacată de revizuent a fost pronunțată de instanță în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în procedura prealabilă a examinării admisibilității în principiu a cererii de contestație, conform art. 391 C. proc. pen.

R

ecunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, reprezintă o soluție inadmisibilă.

Pentru considerentele ce preced, se va constata că cererea de revizuire

formulată de contestatorul N.N. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3325/1/2012

este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorul N.N. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3325/1/2012.

Obligă revizuentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2013.