ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5002/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin Procesele-verbale din 10 octombrie 2011

și din 9 septembrie 2011 a fost sancționată contravențional petenta SC F.A. SRL

pentru săvârșirea faptei prepusului acesteia care a fost identificat circulând

fără rovinietă pe DN 7 km 188+ 900 m în localitatea Seaca, jud. Vâlcea.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean la data de 27 ianuarie 2013, petenta

SC F.A. SRL a solicitat instanței anularea proceselor-verbale de constatare și

sancționare a contravenției din 9 septembrie 2011 și din 10 octombrie 2011,

întocmite de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN, pentru săvârșirea

contravenției de a circula fără rovinietă.

Prin Sentința nr. 256

din 21 februarie 2012, Judecătoria Beclean a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în raport de prevederile art. 32 din

O.U.G. 2/2002 coroborat cu art. 158 C. proc. civ., considerând competentă

instanța în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită contravenția.

Prin Sentința civilă

nr. 1993 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi și-a declinat, la rândul său,

competența în favoarea Judecătoriei Bistrița-Năsăud, reținând că, în cauză

devin aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1

februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, raportat la art. 10

1

din O.G. nr.

15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, respectiv a considerat competentă judecătoria

în circumscripția căreia se află domiciliul petentei.

Prin Sentința nr.

7136 din 16 septembrie 2013, Judecătoria Bistrița-Năsăud și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, în

prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin.

(1) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și, implicit, a aplicării în timp a

legii, considerând că întrucât contravențiile au fost săvârșite în

circumscripția teritorială a judecătoriei Brezoi, în temeiul art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001, aceasta ar fi instanța competentă și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2),

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi

interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări

în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII

alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi

aplicabile și proceselor în alte materii.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea

competenței în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite

de art. 725 alin. (2) C. proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în

vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 27 ianuarie 2012.

Locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188 + 900 m,

localitatea Seaca, județul Vâlcea, care se află în circumscripția teritorială a

Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze

cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, sediul materiei, având

în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 4 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ