ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5002/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin Procesele-verbale din 10 octombrie 2011 și din 9 septembrie 2011 a fost sancționată contravențional petenta SC F.A. SRL pentru săvârșirea faptei prepusului acesteia care a fost identificat circulând fără rovinietă pe DN 7 km 188+ 900 m în localitatea Seaca, jud. Vâlcea. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean la data de 27 ianuarie 2013, petenta SC F.A. SRL a solicitat instanței anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției din 9 septembrie 2011 și din 10 octombrie 2011, întocmite de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN, pentru săvârșirea contravenției de a circula fără rovinietă. Prin Sentința nr. 256 din 21 februarie 2012, Judecătoria Beclean a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în raport de prevederile art. 32 din O.U.G.

2/2002 coroborat cu art. 158 C. proc. civ., considerând competentă instanța în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită contravenția. Prin Sentința civilă nr. 1993 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Bistrița-Năsăud, reținând că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, respectiv a considerat competentă judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul petentei.

Prin Sentința nr. 7136 din 16 septembrie 2013, Judecătoria Bistrița-Năsăud și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și, implicit, a aplicării în timp a legii, considerând că întrucât contravențiile au fost săvârșite în circumscripția teritorială a judecătoriei Brezoi, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aceasta ar fi instanța competentă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2), care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : "prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale." Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenței în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C. proc.

civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 27 ianuarie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188 + 900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, sediul materiei, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională. Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AZ