ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
S-a luat în examinare cererea de
strămutare formulată de petenta SC Băita SA.
La apelul nominal se prezintă petenta
și intimata SC B.B. SA,
ambele reprezentate
de avocat P.I.F. și intimata SC M. SA
Vașcău, prin avocat F.S., lipsind
intimații Statul Român, prin Direcția Națională a. Pădurilor Romsilva,
reprezentată de Direcția Silvică
Oradea,
Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român, prin
Ministerul
Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de
procuror L.D.
Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Se referă de magistratul asistent
asupra faptului că, potrivit programului de evidență informatizată a
instanțelor, Dosarul nr. 3825/187/2010 al Judecătoriei Beiuș, a cărui
strămutare se solicită, are termen de judecată la data de 6 februarie 2013 și
că, la data de 25 ianuarie 2013, petenta a depus la dosar o cerere de sesizare
a Curții de Justiție a Comunităților Europene de la Luxembourg cu o întrebare
preliminară în interpretarea tratatelor, în conformitate cu dispozițiile art. 267
alin. (1) și alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Avocat P.I.F. a solicitat admiterea
cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene de la
Luxembourg, arătând că, potrivit prevederilor art. 47 din Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, raportate la art. 267 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, interpretarea dispozițiilor din tratat nu poate
fi tăcută de înalta Curte de
Casație și
Justiție, ci numai de Curtea de Justiție de la Luxembourg. Totodată,
arată
că dispozițiile comunitare sunt obligatorii și au prioritate față de
prevederile din legile interne,
potrivit art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituția României.
Avocat F.S., pentru și intimata SC M. SA
Vașcău, a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții de Justiție de la
Luxembourg cu o întrebare cu titlu preliminar.
Procurorul de ședință a solicitat
respingerea cererii ca inadmisibilă.
Înalta Curte, după deliberare, în
conformitate cu prevederile art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene respinge ca inadmisibilă cererea de formulare a unei întrebări
preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, întrucât cererea
formulată nu privește interpretarea unor dispoziții ale tratatelor Uniunii
Europene sau alte prevederi ale dreptului uniunii, în sens larg. în ceea ce
privește art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, aceasta
este o normă ce consacră dreptul la o cale de atac eficientă și dreptul Ia un
proces echitabil, însă, Carta, în ansamblul ei, consacră același principiu al
subsidiarității aplicabil în dreptul uniunii, sens în care prevede art. 51 alin.
(1) și (2):
„(1) Dispozițiile prezentei carte se
adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu
respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în
cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea
respectă drepturile și principiile și promovează aplicarea lor în conformitate
cu atribuțiile pe care le au în acest sens și cu respectarea limitelor
competențelor conferite Uniunii de tratate.
(2) Prezenta cartă nu extinde domeniul
de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nici
o competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile
stabilite de tratate.”
În plus, art. 52 alin. (3) din Cartă
dispune că „În măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor
drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și
cele prevăzute de convenția menționată. Această dispoziție nu împiedică dreptul
Uniunii să confere o protecție mai largă.
”
În consecință, cum prin solicitarea de
formulare a unei întrebări preliminare nu se indică incidența vreunei norme din
dreptul uniunii în soluționarea prezentei cereri de strămutare, iar instanța
din oficiu constată că cererea de față nu presupune niciun element de natură a
atrage incidența dreptului uniunii, înalta Curte constată că aceasta este
inadmisibilă.
Avocat P.I.F. solicită admiterea
cererii de strămutare.
Avocat F.S. pune concluzii de
respingere a cererii de strămutare.
Procurorul de ședință solicită respingerea
cererii de strămutare ca neîntemeiată.
Analizând
cererea,
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de petenta
SC B. SA privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr.
3825/187/2010 al Judecătoriei Beiuș.
Fără cale de
atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi,
25 ianuarie 2013.