ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 aprilie

2011, reclamantul N.I.M.D., a formulat acțiune în contradictoriu cu Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin sentința

ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie, emisă de intimată la 21

decembrie 2010, ca netemeinică și nelegală și să dispună menținerea drepturilor

de pensie militară de stat stabilită la data de 28 iulie 2005, cu care a fost pensionat,

la plata diferențelor de bani dintre pensia stabilită anterior și pensia militară,

cu dobânda legală calculată, până la punerea în plată a primei decizii de pensionare.

Prin sentința

nr. 5064 din 5 aprilie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința

nr. 11754 din 21 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată

în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamantului.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 21 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 14 aprilie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a

fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 14 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în C., județul Dolj, competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA

CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 martie 2013.