ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1832/2013

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată

la 8

februarie 2011, contestatorul V.M.C. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării

Naționale, a solicitat anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 și menținerea

pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința nr.

4681 din 30 martie 2011, Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din

Legea nr. 19/2000.

Prin sentința nr.

11022 din 10 decembrie 2012, Tribunalul

București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat,

la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data

de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță,

determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale

legii noi, respectiv art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de

norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de pensie în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o

casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării

Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a tăcut la data de 8 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost abrogată odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv

începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 8 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Față de considerentele expuse, având în

vedere că reclamanta are domiciliul în C., județul Dolj, competența soluționării

acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2013.