ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4127/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4127/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 octombrie
2009 la Judecătoria Satu Mare creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri
Cluj a solicitat ca în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL Satu Mare, să se
dispună emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată și prin care
să se dispună obligarea debitoarei la plata următoarelor sume:
- echivalentul în RON
a sumei de 375 euro, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de BNR,
valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, conform
art. 6 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu titlul de debit reprezentând
rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din
România, rămase restante;
- echivalentul în RON
a sumei de 563,06 euro, plătibil la cursul de schimb al BNR, valabil pentru
ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de
întârziere calculate până la data de 6 noiembrie 2009 inclusiv, pentru neplata
debitului la termenele și în cuantumul stabilit conform contractului și în
continuare, până la achitarea integrală a debitului;
- cheltuielile de
judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În motivarea cererii,
creditoarea a arătat că societatea debitoare nu a achitat decât prima rată din
Contractul nr. 2574 din 14 august 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor
pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare X, ceea ce a și determinat rezilierea
de drept a contractului intervenit între părți. Creditoarea a mai arătat că,
pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate eșalonate ale
tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, beneficiarul
datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi
de întârziere asupra taxei totale datorate, conform dispozițiilor art. 3 alin.
(1) din contract.
Prin Sentința civilă
nr. 6186 din 17 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, cu motivarea că
instanța de contencios administrativ este competentă să judece litigiul,
întrucât compania creditoare este persoană juridică de drept privat asimilată
autorităților publice centrale, conform dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr.
84/2003, astfel cum a fost modificată și completată prin art. I din Legea nr.
47/2004.
Curtea de Apel
Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
Sentința nr. 82/CA din 24 februarie 2010, a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat conflict negativ de
competență și pentru pronunțarea regulatorului de competență, a dispus
înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că sunt incidente normele de competență
materială prevăzute de art. 1 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ., întrucât
Contractul nr. 2574 din 14 august 2006 încheiat între părți pentru eliberarea
rovinietei în vederea utilizării rețelei de drumuri naționale are natura unui
contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate
comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de
utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Sesizată în
soluționarea prezentului conflict negativ de competență, Înalta Curte va
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare,
pentru următoarele considerente:
Contractul nr. 2574
din 14 august 2006 încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei
pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și nu reprezintă un contract
administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004, ca fiind un contract pentru punerea în valoare a bunurilor proprietate
publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice
sau achiziții publice.
Contractul privind
eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura
unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate
comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de
utilizare a rețelei de drumuri naționale.
În consecință,
cererea de ordonanță de plată formulată de o direcție regională a Companiei
Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva unei
societăți comerciale, debitoare în baza unui contract, prin care compania se
obligă să elibereze rovinietele pentru autovehicule în schimbul prețului plătit
de societate, este de competența instanței de drept comun, iar nu de competența
instanței de contencios administrativ și fiscal.
Pentru motivele care
au fost expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentului
litigiu în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Autostrăzi
și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj
și pârâta SC T. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 octombrie 2010.
Procesat
de GGC - NN