ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5523/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1517/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale,

a declinat competența

de soluționare a cererii formulată de reclamantul V.S., în contradictoriu cu pârâții

Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, Casa sectorială de pensii a Ministerului

Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect recalculare

pensie, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate,

care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea

instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile

împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Investit prin declinare, Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă

nr. 4521 din 15 mai 2012,

prin care și-a

declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Hunedoara și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut

că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței

competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de norma de competență instituită prin legea

nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20

pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva

deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială

de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate

era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv

începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 24

februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare

la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează

a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în

art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva

unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007,

o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului,

respectiv Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.