ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5685/2012

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 02 februarie 2011, sub nr. 6225/63/2011,

reclamanta U.V.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010

și menținerea pensiei stabilite anterior prin decizia cu plata diferențelor cu dobânda

legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 3200 din

07 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie

o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în

a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului pentru contestațiile

împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 4113 din 04 mai 2012, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această

materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Întrucât normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea

nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la

C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat Ia art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 02 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 02 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I., s-a

modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012.