ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4676/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu

Mare la data de 01 februarie 2010, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională

Drumuri și Poduri Cluj a chemat în judecată pe debitoarea SC A. SRL Satu Mare, solicitând

emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la

plata echivalentului în RON a sumei de 465 euro, plătibil la cursul de schimb al

B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioară datei achitării tarifului, cu

titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei

de drumuri naționale din România rămase restante; echivalentul în RON a sumei de

697,50 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii

anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate până

la data de 06 noiembrie 2009 inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul

stabilit a ratelor eșalonate, până la data achitării acestora inclusiv și a cheltuielilor

de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivarea cererii,

creditoarea a arătat că pârâta-debitoare SC A. SRL Satu Mare a încheiat contractul

din 27 septembrie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehicul,

cuantumul acestora ridicându-se 930,00 euro cu obligația achitării în 4 rate.

Pârâta-debitoare a achitat

la termen prima rată, rămânând neachitate ratele a doua și a treia cu termen de

scadență la data de 06 noiembrie 2009, pentru care au fost calculate penalități

de întârziere în cuantum de 697,50 euro, la care s-a adăugat contravaloarea celor

două rate neachitate.

Contractul încheiat a

fost reziliat de drept, potrivit Legii nr. 101 din 19 aprilie 2007, astfel că rata

a patra nu mai este datorată.

Prin sentința civilă

nr. 7064 din 15 decembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, judecătoria a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R.

SA este o persoană juridică de drept privat, cu capital integral de stat, fiind

astfel o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1)

lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.

În ce privește contractul

care stă la baza cererii de chemare în judecată, judecătoria a reținut că reprezintă

un contract de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Prin urmare, a apreciat

că potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind

actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile

de contencios administrativ ale Curților de apel, iar în raport de prevederile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004., respectiv sediul pârâtei, competența

de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Oradea.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Oradea prin sentința nr. 112/CA din 15 martie 2010 a admis,

la rândul său, excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut că, în speță, contractul din 27 septembrie 2006

încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei

de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală,

cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor

de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și

nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul

art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract

comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care

autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

acestuia, potrivit art. 20 și urm. C. proc. civ.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța

regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii.

Soluționând conflictul

negativ ivit între Curtea de Apel Oradea și Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul sesizării instanței

judecătorești îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, formulată

de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii

executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, pentru obligarea

debitoarei SC A. SRL la plata sumelor restante, în speță, rate trimestriale și penalități

de întârziere datorate în baza contractului din 27 septembrie 2006 încheiat în temeiul

art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii

de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale

a tarifului de utilizare.

Pentru determinarea instanței

competente material să soluționeze cererea de ordonanță de plată, formulată în temeiul

O.U.G. nr. 119/2007 privind întârzierea executării obligațiilor de plată rezultate

din contracte comerciale, este necesar a fi clarificată natura juridică a contractului

încheiat între cele două părți.

Din conținutul clauzelor

contractului din 27 septembrie 2006, încheiat între părți, care se completează de

drept cu prevederile O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare

a rețelei de drumuri naționale din România, în vigoare la data încheierii contractului,

rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare

și condiționare a eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului

de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Litigiul în cauză poartă

asupra executării obligațiilor de plată decurgând din contractul anterior individualizat,

reținute în sarcina debitoarei SC A. SRL Satu Mare, ca urmare a eliberării rovinietelor

în beneficiul acesteia de către creditoarea C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de

Drumuri și Poduri Cluj.

Având în vedere dispozițiile

procedurale ale art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, potrivit cărora:

Art. 5

alin. „

(1)

Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la

instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(2)

În cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând

din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii

directe prevăzute la art. 720

1

C. proc. civ.

(3)

Cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un

contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii

se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru

soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(4)

Judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând

conform legii”, rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă

numai în privința cererilor privind creanța de plată a prețului rezultând din următoarele

tipuri de contracte:

- contracte de achiziție

publică;

- contracte de concesiune

de lucrări publice;

- contracte de concesiune

de servicii.

C.N.A.D.N.R., potrivit

statutului său prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003 este „societate comercială

pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și

cu prezentul statut.”

Așa cum în mod corect

a reținut Curtea de Apel Oradea, un asemenea contract, raportat la obiectul său,

respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri, reprezintă un

contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna

nu este autoritate publică.

Prin urmare, acest contract

nu reprezintă un contract administrativ în sensul prevederilor art. 5 alin. (3)

din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ,

astfel că, în raport de natura comercială a contractului, precum și de valoarea

obiectului cererii, în temeiul art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat

cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

judecătoriei.

Având în vedere aceste

considerente cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Satu Mare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri

și Poduri Cluj și SC A. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.