ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4676/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 01 februarie 2010, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a chemat în judecată pe debitoarea SC A. SRL Satu Mare, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în RON a sumei de 465 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioară datei achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; echivalentul în RON a sumei de 697,50 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 06 noiembrie 2009 inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate, până la data achitării acestora inclusiv și a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. În motivarea cererii, creditoarea a arătat că pârâta-debitoare SC A. SRL Satu Mare a încheiat contractul din 27 septembrie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehicul, cuantumul acestora ridicându-se 930,00 euro cu obligația achitării în 4 rate. Pârâta-debitoare a achitat la termen prima rată, rămânând neachitate ratele a doua și a treia cu termen de scadență la data de 06 noiembrie 2009, pentru care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 697,50 euro, la care s-a adăugat contravaloarea celor două rate neachitate.

Contractul încheiat a fost reziliat de drept, potrivit Legii nr. 101 din 19 aprilie 2007, astfel că rata a patra nu mai este datorată. Prin sentința civilă nr. 7064 din 15 decembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat, cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004. În ce privește contractul care stă la baza cererii de chemare în judecată, judecătoria a reținut că reprezintă un contract de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Prin urmare, a apreciat că potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale Curților de apel, iar în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004., respectiv sediul pârâtei, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Oradea. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Oradea prin sentința nr. 112/CA din 15 martie 2010 a admis, la rândul său, excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, în speță, contractul din 27 septembrie 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite. Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 20 și urm. C. proc. civ. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Soluționând conflictul negativ ivit între Curtea de Apel Oradea și Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Obiectul sesizării instanței judecătorești îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, pentru obligarea debitoarei SC A. SRL la plata sumelor restante, în speță, rate trimestriale și penalități de întârziere datorate în baza contractului din 27 septembrie 2006 încheiat în temeiul art. 4 din O.G.

nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Pentru determinarea instanței competente material să soluționeze cererea de ordonanță de plată, formulată în temeiul O.U.G. nr. 119/2007 privind întârzierea executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, este necesar a fi clarificată natura juridică a contractului încheiat între cele două părți. Din conținutul clauzelor contractului din 27 septembrie 2006, încheiat între părți, care se completează de drept cu prevederile O.G.

nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în vigoare la data încheierii contractului, rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționare a eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute. Litigiul în cauză poartă asupra executării obligațiilor de plată decurgând din contractul anterior individualizat, reținute în sarcina debitoarei SC A. SRL Satu Mare, ca urmare a eliberării rovinietelor în beneficiul acesteia de către creditoarea C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj. Având în vedere dispozițiile procedurale ale art. 5 din O.U.G.

nr. 119/2007, potrivit cărora: Art. 5 alin. „ (1) Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. (2) În cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 720 1 C. proc. civ. (3) Cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând conform legii”, rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă numai în privința cererilor privind creanța de plată a prețului rezultând din următoarele tipuri de contracte: - contracte de achiziție publică; - contracte de concesiune de lucrări publice; - contracte de concesiune de servicii. C.N.A.D.N.R., potrivit statutului său prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003 este „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut.” Așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Oradea, un asemenea contract, raportat la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri, reprezintă un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este autoritate publică.

Prin urmare, acest contract nu reprezintă un contract administrativ în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ, astfel că, în raport de natura comercială a contractului, precum și de valoarea obiectului cererii, în temeiul art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei. Având în vedere aceste considerente cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și SC A. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.