ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Satu Mare la data de 27 octombrie 2009, creditoarea Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Cluj a chemat în judecată pe debitoarea, solicitând emiterea unei

ordonanțe de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la plata

echivalentului în RON a sumei de 144 euro, plătibil la cursul de schimb al BNR

valabil pentru ultima zi a lunii anterioară datei achitării tarifului, cu titlu

de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de

drumuri naționale din România rămase restante; echivalentul în RON a sumei de

209,95 euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a

lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 30 noiembrie 2009; echivalentul în RON a sumei de

9,50 euro pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit a ratelor

eșalonate, până la data achitării acestora, inclusiv și a cheltuielilor de

judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivarea cererii,

se arată că pârâta-debitoare a încheiat Contractul nr. 292 din 04 octombrie

2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele prevăzute în

Anexa A la contract.

Cuantumul

rovinietelor a fost de 576,00 euro cu obligația achitării în 4 rate.

Pârâta-debitoare a

achitat la termen prima rată, rata a doua cu întârziere, fiind calculate

penalități în sumă de 9,50 euro, rămânând neachitată a treia rată, pentru care

au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 209,95 euro.

Prin Sentința civilă

nr. 93 din 06 ianuarie 2010 a Judecătoriei Satu Mare s-a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea,

reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.

119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea somației de plată

revine instanțelor competente să judece în fond cauza, în primă instanță.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) teza II-a din Legea nr. 554/2004 contractul care stă la baza

cererii de chemare în judecată este asimilat actelor administrative, iar

potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, activitatea de soluționare

a acestor cereri constituie contencios administrativ.

Totodată, s-a reținut

că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA este o persoană juridică de drept privat,

asimilată autorităților publice centrale, ale cărei direcții regionale nu au

personalitate juridică.

Prin urmare, raportat

la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile

privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor

administrative, emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de

apel, iar în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

respectiv sediul pârâtei, competența de soluționare a litigiului aparține

Curții de Apel Oradea.

Prin Sentința nr.

94/CA din 01 martie 2010 a Curții de Apel Oradea s-a admis excepția de

necompetență materială a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța

această soluție, s-a reținut că, în speță, Contractul nr. 292 din 04 octombrie

2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA este o autoritate publică

centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile

publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ

care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea

cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind

eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Oradea a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării acestuia, potrivit art. 20 și următoarele C. proc. civ.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul sesizării

instanței judecătorești îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanțe de

plată, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din

contracte comerciale, pentru obligarea debitoarei la plata sumelor restante, în

speță (rate trimestriale și penalități de întârziere) datorate în baza

contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier,

care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de

utilizare.

Pentru determinarea

instanței competente material să soluționeze cererea de ordonanță de plată,

formulată în temeiul O.U.G. nr. 119/2007, este necesar a fi clarificată natura

juridică a contractului încheiat între cele două părți.

Potrivit art. 1 alin.

(1) și (2) din Contractul nr. 292 din 04 octombrie 2006 încheiat între Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Cluj și SC N.V. SRL Satu Mare, obiectul îl

reprezintă:

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA,

potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 (...) în 4 rate trimestriale (...) a

sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare.

către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA a

rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de

utilizare (...) sau eliberarea la încheierea contractului a rovinietei-talon

completată corespunzător și a rovinietei-ecuson.

Potrivit art. 1 alin.

(1) lit. e) din O.G. nr. 15/2002, tariful de utilizare este definit ca

reprezentând „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a

utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din

România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România - S.A.”.

Potrivit art. 1 alin.

(1) lit. j) din O.G. nr. 15/2002, rovinieta este definită ca reprezentând

„documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea

tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”.

Conform art. 4 din

O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data încheierii contractului (art. 4 din O.G.

nr. 15/2002 a fost abrogat de Legea nr. 101/2007, publicată în M. Of. nr.

275/25.04.2007):

„Art. 4. - (1)

Utilizatorii români vor achita distribuitorilor tariful de utilizare,

obligatoriu pentru perioade de parcurs și staționare de câte 12 luni, cu

posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale.

(2) Pentru

autoturisme, plata tarifului de utilizare se achită de către utilizatorii

români numai integral.”

Din conținutul

clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/ 2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și

condiționare a eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a

tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

Având în vedere

dispozițiile procedurale ale art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, potrivit cărora:

„Art. 5. - (1)

Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(2) În cazul

litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale

nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe

prevăzute la art. 720

1

C. proc. civ.

(3) Cererea privind

creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică,

de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de

contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei

prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Judecătorul

verifică din oficiu competența instanței, procedând conform legii.”, rezultă că

instanța de contencios administrativ este competentă numai în privința

cererilor privind creanța de plată a prețului rezultând din următoarele tipuri

de contracte:

- contracte de

achiziție publică;

- contracte de

concesiune de lucrări publice;

- contracte de

concesiune de servicii.

Litigiul în cauză

poartă asupra executării obligațiilor decurgând din Contractul nr. 292 din 04

octombrie 2006 încheiat între părți, având ca obiect eliberarea rovinietelor în

beneficiul SC N.V. SRL Satu Mare de către Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj,

care potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003 este

„societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în

conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, un

asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două

persoane juridice, dintre care niciuna nu este autoritate publică și având ca

obiect, eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu reprezintă

un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau servicii

în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/ 2007 și ale art. 2

alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența

instanței specializate de contencios administrativ.

În concluzie, fiind

vorba de un contract de natură comercială, în raport cu valoarea obiectului

cererii, în temeiul art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art.

1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei

Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN