ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2100/2012

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1644/F din 19

septembrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cererii formulată de reclamantul C.E.L., în contradictoriu cu pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, având ca obiect recalculare

pensie, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate,

care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea

instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile

împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 94 din 6 ianuarie 2012, prin care și-a

declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Bistrița Năsăud și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată

în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

În raport de norma

de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului,

în speță Tribunalul Bistrița Năsăud.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 martie 2012.