ÎCCJ, decizie (scj.ro #86192)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86192) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. XXXI din 9
octombrie
2006
Dosar nr. 20/2006
Publicat
ă
in
Monitorul
Oficial
,
Partea
I nr.
732 din
30/10/2007
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
.
dr
.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
,
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
pentru
a
examina
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
, cu
privire
la
aplicarea
dispozițiilor
art. 5 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112 din 30 august 2001,
în
cazul
condamnării
inculpatului
pentru
infracțiunile
prevăzute
în
art.
1-3 din
această
ordonanță
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art.
34 din
Legea
nr.
304/2004,
fiind
prezenți
85 de
judecători
din
totalul
de 116
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Nicoleta
Eucarie
.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
cerând
să
fie
admis
în
sensul
de a se
stabili
că
,
în
cazul
hotărârii
de
condamnare
pronunțate
în
temeiul
art. 1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001,
pentru
luarea
măsurilor
prevăzute
în
art.
5 din
același
act
normativ
, de
către
organele
cărora
le
revine
această
atribuție
specifică
,
instanța
comunică
dispozitivul
hotărârii
de
condamnare
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
practica
instanțelor
judecătorești
s-a
constatat
că
nu
există
un
punct
de
vedere
unitar
cu
privire
la
organul
competent
să
aplice
măsurile
prevăzute
în
art. 5 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001,
în
cazul
hotărârii
de
condamnare
în
temeiul
art.
1-3 din
același
act
normativ
.
Astfel
,
unele
instanțe
au
considerat
că
măsurile
prevăzute
în
art.
5 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
,
în
cazul
hotărârii
de
condamnare
pentru
infracțiunile
prevăzute
în
art. 1-3 din
același
act
normativ
,
nu
pot
fi
aplicate
decât
de
instanța
de
judecată
.
În
motivarea
acestui
punct
de
vedere
s-a
relevat
că
, din moment
ce
prevederile
art. 5 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr. 112/2001
nu
conțin
o
dispoziție
expresă
cu
privire
la
organul
căruia
îi
revine
atribuția
să
aplice
astfel
de
măsuri
,
iar
prin
specificul
lor
au
caracterul
de
măsuri
de
siguranță
,
numai
instanța
de
judecată
le
poate
aplica
.
Alte
instanțe
,
dimpotrivă
,
dispunând
condamnarea
inculpaților
pentru
infracțiunile
prevăzute
în
art.
1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001,
nu
au
făcut
și
aplicarea
art.
5 din
același
act
normativ
.
Aceste
din
urmă
instanțe
, care au
considerat
că
,
în
caz
de
condamnare
pentru
vreuna
dintre
infracțiunile
prevăzute
în
art. 1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr. 112/2001,
nu
le
revine
obligația
de
a
opera
ele
însele
dispozițiile
art. 5 din
aceeași
ordonanță
, au
interpretat
și
aplicat
corect
dispozițiile
legii
.
În
adevăr
,
în
art.
1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001,
aprobată
, cu
modificări
prin
Legea
nr.
252/2002,
sunt
prevăzute
și
sancționate
ca
infracțiuni
unele
fapte
săvârșite
în
afara
teritoriului
țării
de
cetățeni
români
sau
de
persoane
fără
cetățenie
domiciliate
în
România
.
În
legătură
cu
aceste
infracțiuni
,
prin
art.
5 din
aceeași
ordonanță
se
prevede
că
"
Cetățeanului
român
condamnat
în
temeiul
dispozițiilor
art. 1-3
i
se
refuză
eliberarea
pașaportului
sau
,
după
caz
,
i
se
suspendă
dreptul
de
folosire
a
acestuia
pe
o
perioadă
de 5
ani
".
În
raport
cu
acest
conținut
lipsit
de
echivoc
al
reglementării
ce
i
s-a
dat
textului
menționat
,
rezultă
voința
neîndoielnică
a
legiuitorului
ca
atât
măsura
refuzului
eliberării
pașaportului
,
cât
și
aceea
a
suspendării
dreptului
de
folosire
a
acestuia
pe
o
perioadă
de 5
ani
să
fie
aduse
la
îndeplinire
numai
de
organele
specializate
având
în
competență
eliberarea
sau
suspendarea
unor
astfel
de
acte
,
respectiv
de
Direcția
Generală
de
Pașapoarte
,
Inspectoratul
General al
Poliției
de
Frontieră
și
de
Serviciul
Public
Comunitar
pentru
Eliberarea
și
Evidența
Pașapoartelor
.
Or,
față
de
această
reglementare
imperativă
,
impusă
de
starea
de
pericol
implicit
pe
care
îl
prezintă
persoana
care
a
săvârșit
oricare
dintre
infracțiunile
prevăzute
în
art. 1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr. 112/2001,
este
necesar
ca
restricția
drepturilor
la care se
referă
art. 5 din
aceeași
ordonanță
să
fie
realizată
necondiționat
de
către
organele
cu
atribuții
în
domeniu
,
numai
pe
baza
comunicării
copiei
de
pe
dispozitivul
hotărârii
prin
care s-a
dispus
condamnarea
.
O
atare
interpretare
este
impusă
și
de
rațiuni
practice, determinate de
posibilitatea
de a se
omite
să
se
prevadă
în
dispozitivul
hotărârii
de
condamnare
pentru
vreuna
dintre
infracțiunile
prevăzute
în
art. 1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001
mențiunea
referitoare
la
aplicarea
art.
5 din
aceeași
ordonanță
.
În
consecință
,
în
temeiul
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr.
304/2004
privind
organizarea
judiciară
și
al art.
414
2
din
Codul
de
procedură
penală
,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
,
în
cazul
condamnării
pentru
vreuna
dintre
infracțiunile
prevăzute
în
art. 1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001,
măsurile
prevăzute
în
art.
5 din
aceeași
ordonanță
se
duc
la
îndeplinire
de
către
Direcția
Generală
de
Pașapoarte
,
Inspectoratul
General al
Poliției
de
Frontieră
și
de
Serviciul
Public
Comunitar
pentru
Eliberarea
și
Evidența
Pașapoartelor
,
cărora
le
revine
această
atribuție
specifică
,
pe
baza
comunicării
de
către
instanță
a
dispozitivului
hotărârii
de
condamnare
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
.
În
aplicarea
dispozițiilor
art.
5 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr. 112/2001,
stabilesc
:
În
cazul
hotărârii
de
condamnare
pronunțate
în
temeiul
art.
1-3 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.
112/2001,
măsurile
prevăzute
în
art.
5 din
același
act
normativ
sunt
duse
la
îndeplinire
de
către
Direcția
Generală
de
Pașapoarte
,
Inspectoratul
General al
Poliției
de
Frontieră
și
de
Serviciul
Public
Comunitar
pentru
Eliberarea
și
Evidența
Pașapoartelor
,
cărora
le
revine
această
atribuție
specifică
,
pe
baza
comunicării
de
către
instanță
a
dispozitivului
hotărârii
de
condamnare
.
Obligatorie
,
potrivit
art.
414
2
alin
.
2 din
Codul
de
procedură
penală
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
, 9
octombrie
2006.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei