Dosar nr. 20/2006 — ÎCCJ, decizia din 09.10.2006

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE - DECIZIA Nr. XXXI din 9 octombrie 2006 Dosar nr. 20/2006 Publicat ă in Monitorul Oficial , Partea I nr. 732 din 30/10/2007 Sub președinția domnului profesor univ . dr . Nicolae Popa , președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție , Înalta Curte de Casație și Justiție , constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară , republicată , s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii , declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112 din 30 august 2001, în cazul condamnării inculpatului pentru infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din această ordonanță . Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenți 85 de judecători din totalul de 116 în funcție . Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie . Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii , cerând să fie admis în sensul de a se stabili că ,

în cazul hotărârii de condamnare pronunțate în temeiul art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, pentru luarea măsurilor prevăzute în art. 5 din același act normativ , de către organele cărora le revine această atribuție specifică , instanța comunică dispozitivul hotărârii de condamnare . SECȚIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii , constată următoarele : În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la organul competent să aplice măsurile prevăzute în art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, în cazul hotărârii de condamnare în temeiul art. 1-3 din același act normativ . Astfel , unele instanțe au considerat că măsurile prevăzute în art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului , în cazul hotărârii de condamnare pentru infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din același act normativ , nu pot fi aplicate decât de instanța de judecată . În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că , din moment ce prevederile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 nu conțin o dispoziție expresă cu privire la organul căruia îi revine atribuția să aplice astfel de măsuri , iar prin specificul lor au caracterul de măsuri de siguranță , numai instanța de judecată le poate aplica . Alte instanțe , dimpotrivă ,

dispunând condamnarea inculpaților pentru infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, nu au făcut și aplicarea art. 5 din același act normativ . Aceste din urmă instanțe , care au considerat că , în caz de condamnare pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, nu le revine obligația de a opera ele însele dispozițiile art. 5 din aceeași ordonanță , au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii . În adevăr , în art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, aprobată , cu modificări prin Legea nr. 252/2002, sunt prevăzute și sancționate ca infracțiuni unele fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România . În legătură cu aceste infracțiuni , prin art. 5 din aceeași ordonanță se prevede că " Cetățeanului român condamnat în temeiul dispozițiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea pașaportului sau , după caz , i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani ". În raport cu acest conținut lipsit de echivoc al reglementării ce i s-a dat textului menționat , rezultă voința neîndoielnică a legiuitorului ca atât măsura refuzului eliberării pașaportului ,

cât și aceea a suspendării dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani să fie aduse la îndeplinire numai de organele specializate având în competență eliberarea sau suspendarea unor astfel de acte , respectiv de Direcția Generală de Pașapoarte , Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor . Or, față de această reglementare imperativă , impusă de starea de pericol implicit pe care îl prezintă persoana care a săvârșit oricare dintre infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, este necesar ca restricția drepturilor la care se referă art. 5 din aceeași ordonanță să fie realizată necondiționat de către organele cu atribuții în domeniu , numai pe baza comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus condamnarea . O atare interpretare este impusă și de rațiuni practice, determinate de posibilitatea de a se omite să se prevadă în dispozitivul hotărârii de condamnare pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 mențiunea referitoare la aplicarea art. 5 din aceeași ordonanță . În consecință , în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și al art. 414 2 din Codul de procedură penală ,

urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că , în cazul condamnării pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, măsurile prevăzute în art. 5 din aceeași ordonanță se duc la îndeplinire de către Direcția Generală de Pașapoarte , Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor , cărora le revine această atribuție specifică , pe baza comunicării de către instanță a dispozitivului hotărârii de condamnare .

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii DECID: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, stabilesc : În cazul hotărârii de condamnare pronunțate în temeiul art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001, măsurile prevăzute în art. 5 din același act normativ sunt duse la îndeplinire de către Direcția Generală de Pașapoarte , Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor , cărora le revine această atribuție specifică , pe baza comunicării de către instanță a dispozitivului hotărârii de condamnare . Obligatorie , potrivit art. 414 2 alin . 2 din Codul de procedură penală . Pronunțată în ședință publică , astăzi , 9 octombrie 2006.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

, prof . univ . dr. NICOLAE POPA Prim- magistrat-asistent , Victoria Maftei