ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6479/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6479/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra cererii de revizuire

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1359 din 25 octombrie

2011, Tribunalul Brașov

a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive

a dreptului material la acțiune, invocate de către Pârâta Regionala de Transport

Feroviar de Călători Ardeal și a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanta N.S. în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de Transport

Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA și Regionala de Transport Feroviar de Călători

Ardeal, acestea fiind obligate la plata către reclamantă a salariului suplimentar

pe anii 2009 și 2010, a ajutorului material de Crăciun pentru anii 2009 și 2010,

a ajutorului material de Paște pentru anul 2010 și a primei de Ziua Feroviarului

pe anul 2010, toate sumele urmând a fi achitate actualizate în raport cu rata inflației,

precum și cu dobânda legală calculată de la data de 11 iulie 2011 până la plata

efectivă. S-a respins restul pretențiilor reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

Brașov a reținut cu privire la fondul cauzei că acțiunea de față se întemeiază atât

pe prevederile art. 30, art. 31 și art. 67 din Contractul colectiv de muncă încheiat

la nivelul societăților pârâte pentru anii 2007-2008, respectiv art. 32, art. 33

și art. 69 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru

anii 2009-2010, cât și pe Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup

de unități din sectorul transport feroviar pentru anii 2006-2008.

Acest din urmă contract colectiv a fost

modificat printr-un act adițional din data de 20 iunie 2008, potrivit căruia valabilitatea

sa este de 48 de luni (4 ani), începând cu data înregistrării sale. Contractul respectiv

a fost înregistrat la M.M.S.S.F. - D.L.M. în data de 28 decembrie  2006 și, ca urmare,

este în vigoare până la data de 28 decembrie 2010, inclusiv.

Pârâtele nu au invocat nevalabilitatea

acestui act, nu au susținut că ar fi fost denunțat anticipat de către părți ori

modificat într-un sens sau altul prin convenție.

În consecință, produce efecte inclusiv

în raporturile dintre părțile prezentului litigiu, potrivit dispozițiilor art. 241

lit. b) C. muncii, respectiv art. 2 lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul

colectiv de muncă, lege aplicabilă la data nașterii drepturilor salariale invocate

în cauză de către reclamantă.

Societatea pârâtă face parte din grupul

de angajatori care activează în sectorul transporturi feroviare, pentru care s-a

încheiat contractul colectiv de muncă în discuție.

Din modul de formulare a art. 241 lit.

b) C. muncii, privit singular, dar și coroborat cu celelalte prevederi din Titlul

VIII al C. muncii, intitulat „Contractele colective de muncă”, rezultă cu claritate

că aplicabilitatea acestui contract în raporturile dintre angajații și angajatorii

din grupul pentru care a fost încheiat este una directă, nefiind necesară, ca o

condiție pentru a fi pus în executare, preluarea clauzelor sale în contractele colective

de muncă încheiate la nivel de unitate.

În ceea ce privește aceasta din urmă categorie

de contracte colective se observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din

Legea nr. 130/1996 și cu dispozițiile art. 238 C. muncii, contractele colective

de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior

celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Instanța de fond a arătat că, față de aceste

norme legale imperative, la nivelul societăților pârâte nu puteau fi restrânse drepturile

stabilite la nivel superior, respectiv prin contractul colectiv de muncă încheiat

la nivel de grup. Convenția contrară încheiată între părți este lovită de nulitate

absolută, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 24 din Legea nr. 130/1996.

Prin cel din urmă contract s-a stabilit

în art. 30, dreptul angajaților unităților feroviare de a primi, pentru munca ireproșabilă

desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, un salariu

suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului

respectiv, iar prin art. 71 din contract s-a stabilit dreptul salariaților la plata

unui ajutor de sărbătorile de Paște și de Crăciun.

Clauzele anterior menționate se aplică

pentru anii 2007-2010, adică perioada vizată de acțiune.

Din aceasta perspectivă, Tribunalul a reținut

că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, indiferent în ce mod se interpretează

contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și actele lor adiționale

și indiferent de la ce data se apreciază că sunt aplicabile acestea din urmă, dacă

unele clauze au fost suspendate ori înlăturate definitiv.

În subsidiar, s-a reținut că drepturile

invocate în speță de către reclamantă au fost consacrate în favoarea angajaților

pârâtelor și prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul acestora pentru

anii 2009-2010, în cuprinsul art. 32, art. 33 și art. 69.

Pârâtele nu au făcut dovada că reclamanta

nu îndeplinea condițiile contractuale pentru a beneficia de drepturile pretinse,

ori că acestea i-au fost recunoscute anterior intentării acțiunii, în mod voluntar.

Contractul colectiv de muncă la nivel de

unitate încheiat pentru anii 2009-2010 a fost înregistrat la organul competent la

data de 10 iunie 2009, astfel încât nu afectează drepturile născute anterior, conform

prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 130/1996, și anume dreptul la plata

ajutorului material de Crăciun pentru anul 2008. Acesta intră sub incidența prevederilor

art. 67 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii

2007-2008.

Tribunalul a arătat și faptul că acordarea

celorlalte drepturi bănești solicitate în speță de către reclamantă pentru anul

2009 a fost suspendată prin acordul părților, iar nu suprimată.

Pentru anul 2010, prin actul adițional

la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010,

înregistrat la A.N.P.S. București la dată de 21 aprilie 2010, s-a stabilit că salariul

suplimentar, ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun,

precum și premierea pentru Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2010.

Din această perspectivă, s-a constatat

că sărbătoarea de Paște a avut loc în anul 2010 anterior intrării in vigoare a actului

act juridic și, ca urmare, dreptul la ajutorul material pretins în speță nu intră

sub incidența sa.

Față de cele de mai sus, Tribunalul a reținut

că pretențiile principale ale reclamantei sunt întemeiate, pentru considerentele

expuse. Sub aspect cantitativ s-a observat că nu poate fi reținut cuantumul drepturilor

indicat de către reclamantă, întrucât sumele respective nu au reieșit din probele

administrate în cauză (nu au fost dovedite).

În ceea ce privește cererile accesorii

formulate în speță, instanța de fond a reținut că este fondată pretenția reclamantei

de a primi dobânda legală pentru sumele solicitate, însă nu de la data nașterii

dreptului, ci de la data sesizării instanței, față de prevederile art. 1088

alin. (2) C. civ.

În fine, actualizarea sumelor în funcție

de rata inflației se impune, la rândul său, întrucât are altă natura juridică și

economică, respectiv aceea de mijloc de conservare a valorii inițiale a creanței,

în condiții de instabilitate economică și de scădere permanentă a puterii de cumpărare

a monedei naționale, spre deosebire de dobânda legală, ce are drept scop acoperirea

prejudiciului încercat de către creditor datorită executării cu întârziere a plății

în sensul de lucrum cessans, adică beneficiu nerealizat (coroborat cu instituția

juridica a dobânzilor, privite ca fructe civile).

Împotriva hotărârii de mai sus au formulat

recurs pârâtele Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători Ardeal preluată

de Sucursala de Transport Feroviar de Călători Brașov și Societatea Națională de

Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA București.

Prin decizia nr. 189R din data de 01 februarie

2012, Curtea de Apel Brașov, s

ecția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis în parte recursul formulat de pârâte; a modificat în parte sentința

atacată, în sensul că a obligat pârâtele să plătească către reclamantă salariul

suplimentar pe anul 2009, ajutorul material de Crăciun pe anul 2009 și ajutor material

de Paște pe anul 2010; a respins restul pretențiilor; a menținut restul dispozițiilor

privind soluționarea excepțiilor.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs

a reținut că prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe

anii 2009-2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință

al părților care, fiind și semnatare ale contractului colectiv la nivel de grup

de unități pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii

2009 și 2010, conform art. 31 și art. 33 din Legea nr. 130/1996, iar aceste prevederi

ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților

care l-au semnat.

Totodată, s-a avut în vedere și faptul

că nu s-a constatat nulitatea clauzelor din contractele colective de muncă la nivel

de unitate și, prin urmare, acestea produc efecte.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că,

în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 C. muncii potrivit cărora

salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind

efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.

Cu toate acestea, dispozițiile contractelor

colective la nivel de unitate și ale actelor adiționale care prevăd neacordarea

drepturilor salariale pretinse de reclamanți produc efecte de la data înregistrării

lor.

Astfel, sunt întemeiate pretențiile privind

prima de Paști și pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009 și prima de Paști pe

2010, întrucât dreptul s-a născut anterior înregistrării contractului colectiv la

nivel de unitate și sunt neîntemeiate celelalte pretențiile aferente anului 2010,

dându-se eficiență acordului părților exprimat prin contractul colectiv la nivel

de unitate.

În privința aplicabilității acestor modificări

ale contractelor de muncă, curtea de apel a reținut că trebuie făcută o aplicare

în timp a prevederilor modificatorii în raport de dispozițiile art. 25 alin. (3)

din Legea nr. 130/1996, republicată, (în vigoare la data încheierii acestor contracte),

urmând a se ține cont de data înregistrării contractelor colective de muncă și a

actelor adiționale la direcțiile generale de muncă și protecție socială, toate aceste

elemente fiind raportate la momentul nașterii drepturilor salariale suplimentare

pretinse de reclamanți.

Toate normele legale incidente consacră

caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, caracter garantat constituțional

și prin art. 41 alin. (5) din Constituția României.

Obligativitatea contractelor colective

de muncă operează, în prezent potrivit art. 133 alin. (1) din Legea dialogului social

nr. 62/2011.

Instanța de recurs a observat că Legea

nr. 62/2011 a preluat într-o viziune restrictivă, prin înlăturarea contractului

colectiv de muncă unic la nivel național, principiile consacrate prin art. 241

C. muncii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 40/2011 și

art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată.

Toate dispozițiile legale evocate reprezintă

măsuri de protecție a salariaților, menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor

și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru

a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor.

Referitor la lipsa unui temei pentru pretențiile

aferente anului 2009 invocată de pârâtă, Curtea de apel a reținut că aceasta este

neîntemeiată, iar temeiul invocat pentru suspendarea plății drepturilor pe anul

2009 nu mai subzistă la data soluționării cauzei.

Cu privire la susținerile recurentei-pârâte

referitoare la imposibilitatea plății pretinse ca urmare a neîncadrării în bugetele

de venituri și cheltuieli, instanța a reținut că pârâta avea obligația de a lua

toate măsurile necesare care să asigure respectarea prevederilor contractuale referitoare

la plata salariilor, inclusiv în ceea ce privește asigurarea fondurilor necesare

plății acestor drepturi, lipsa acestor fonduri neconstituind o cauză de exonerare

a executării unor clauze contractuale.

Dispozițiile din contractul colectiv de

muncă sunt imperative cu privire la acordarea pretențiilor deduse judecății, nefiind

condiționate de existența sau inexistența fondurilor bănești sau de realizarea profitului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere

de revizuire pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R.

Călători SA,

în temeiul dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea acestei hotărâri.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat

că la nivelul Tribunalului Brașov, cât și la nivelul Curții de Apel Brașov s-au

pronunțat mai multe hotărâri contradictorii în dosare similare, astfel:

Prin decizia civilă nr. 1295/C din 07

octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, s-a admis recursul declarat de pârâta Regionala

de Transport Feroviar de Călători Brașov împotriva sentinței civile nr. 1113/M

din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Covasna (prin care pârâta a fost obligată

la plata ajutorului material de Paști aferent anului 2009) și a fost modificată

sentința, în sensul respingerii acțiunii pentru toate capetele de cerere.

Prin decizia civilă nr. 24/M din 13

ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, s-au respins recursurile declarate împotriva

sentinței civile nr. 1340/M din 20 octombrie 2011 a Tribunalului Brașov (prin care

s-a respins cererea reclamantei pentru salariul suplimentar aferent anului 2010,

ajutorul material de Paște pe anul 2010, ajutorul material de Crăciun pe anii 2009

și 2010, premierea pentru „Ziua ceferistului” pe anul 2010).

Având în vedere că o parte dintre instanțe

admit cererile reclamanților salariați ai subscrisei, acordând drepturile solicitate,

iar altă parte resping aceste cereri, neacordând aceste drepturi, apreciază revizuenta

că, la nivelul Curții de Apel Brașov se încalcă principiul echității și se creează

o situație discriminatorie între salariații subscrisei, care trebuie, în condiții

identice, tratați în mod identic.

Cererea de revizuire va fi respinsă pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

text legal invocat de revizuenta în susținerea cererii sale, revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară,

care poate fi exercitată cu respectarea unor condiții expres și limitativ prevăzute

de art. 322 și urm. C. proc. civ., iar cel care promovează o cerere în temeiul textului

de lege menționat, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate și se circumscriu

prevederilor invocate.

În speță, din analizarea susținerilor revizuentei,

precum și a actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că aceasta a învederat faptul

că în cauze similare au fost pronunțate soluții potrivnice celei din decizia atacată,

existând în prezent hotărâri contradictorii date în litigii diferite și invocând,

de fapt, practica neunitară în materie.

Or, aceste susțineri nu pot fi încadrate

în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, prin urmare, cererea de revizuire

urmează a fi respinsă, fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuenta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R.

Călători SA împotriva deciziei nr. 189R din data de 01 februarie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

octombrie 2012.