CASE OF BUJNITA v. MOLDOVA

Reclamantul s-a născut în 1973 și trăiește în Chișinău. La 26 iunie 2001, reclamantul a fost achitat de viol de către Curtea de district Râșcani. Curtea de district a examinat declarațiile părților, declarațiile martorilor și rapoartele medicale. Acesta a constatat, în special, că reclamantul nu a avut relații sexuale cu victima fără consimțământul acesteia, deoarece, în numeroase ocazii, victima ar fi putut refuza relații sexuale cu reclamantul și ar fi putut alerta o patrulă de poliție care le-a oprit pe drum spre apartamentul reclamantului. De asemenea, victima ar fi putut alertă colegii de apartament al reclamantului, care au fost în apartament în timpul presupusului viol, precum și altor persoane.

Curtea de district a constatat, de asemenea, că rapoartele medicale nu furnizează un răspuns clar la întrebarea privind dacă reclamantul a avut relații cu victima. Procurorul și victima au apelat. La 14 august 2001, Curtea Regională Chișinău a susținut apelul, a anulat hotărârea Curții de district Râșicani și a constatat că reclamantul a fost vinovat de viol. Curtea Regională a constatat că declarațiile victimei, declarațiile martorilor și rapoartele medicale au indicat că au existat relații forțate cu victima. A constatat că victima a fost deprimată și dusă forțat în apartamentul reclamantului. Curtea l-a condamnat la cinci ani de închisoare. Cu toate acestea, Curtea Regională Chișinău a aplicat o lege de amnistia din 10 august 2001 și a eliberat reclamantul de la obligația de a-și îndeplini sentința.

Prin o hotărâre finală din 30 octombrie 2001, care se bazează pe art. 335/5 § 2 din Codul de Procedură Penală (CCP) în vigoare la momentul respectiv (a se vedea punctul 13 de mai jos), Curtea de Apel a susținut recursul reclamantului în cazare și a anulat hotărârea Curții Regionale de Chișinău. Curtea de Apel a constatat că Curtea regională nu a evaluat obiectiv elementele de probă și a luat în considerare doar declarațiile victimei că ea a fost adusă forțat în apartamentul reclamantului sunt contrazise de declarațiile martorilor. Curtea de Apel a concluzionat că Curtea de district Râșcani a evaluat obiectiv elementele de probă și a ajuns la concluzia că reclamantul este nevinovat. De asemenea, a declarat că orice îndoieli ar trebui interpretate în favoarea acuzatului.

Curtea de Apel a menținut hotărârea Curții de district Râșcani din 26 iunie 2001. 11. La 20 decembrie 2001, procurorul general adjunct a depus Curtea Supremă de Justiție o cerere de anulare a hotărârilor Curții de District Râșcani și Curții de Apel.

El a susținut că Curtea de District Râșcani și Curtea de Apel au evaluat ilegal dovezile și a solicitat Curții Supreme să susțină hotărârea Curții Regionale Chișinău din 14 august 2001. 12. La 26 februarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a susținut cererea de anulare a procurorului general adjunct, a anulat hotărârile menționate mai sus și a susținut hotărârea Curții Regionale Chișinău din 14 august 2001. Curtea Supremă a dat aceleași motive pentru a constata că reclamantul a comis violul ca și Curtea Regională Chișinău a utilizat în hotărârea sa din 14 august 2001. 13. Următoarele extracte relevante din Codul de Procedură Penală din 1961, abrogat la 12 iunie 2003. În cazul în care hotărârea privind un recurs în casă, instanța de casă trebuie să prezinte una dintre următoarele hotărâri: ... 2), aceasta susține apelul în casă și închide hotărârea apelată și: a) menține hotărârea instanței de primă instanță, în cazul în care recursul a fost susținut în mod nedrept.

Procurorul general și deputații săi pot, de proprie inițiativă sau la cererea părților, depune o cerere de anulare la Curtea Supremă de Justiție în ceea ce privește orice hotărâre care a devenit finală după epuizarea tuturor mijloacelor de recurs obișnuite.

Hotărârile finale în cazurile penale sunt supuse cererilor de anulare prin procedura de casă în următoarele cazuri: ... cazurile în care nu au fost respectate numai în favoarea unei persoane condamnate: a. dispozițiile care reglementează jurisdicția ratione materiae sau jurisdicția ratione personae; b. compoziția instanței nu a corespuns cerințelor juridice, sau în cazul în care dispozițiile de la articolele 19, 20 și 22 din prezentul Cod au fost încălcate; c. audierea judiciară nu a fost publică, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel; d. examinarea cazului a avut loc fără participarea serviciului de urmărire penală, acuzatului, avocatul pentru apărare și a unui interpret, în cazul în care participarea lor a fost obligatorie în temeiul legii; e. examinarea cazului a avut loc fără notificarea în mod corespunzător a părților; f. Nu s-a efectuat niciun examen legistic-psihiatric al acuzatului, în cazurile prevăzute la art. 66 alin. (3) din prezentul Cod; g. instanța a permis proceduri de recurs sau anulare care nu erau în conformitate cu legea și a permis o cerere de anulare sau un recurs în cazul în care termenul stabilit a expirat; ... o instanță internațională a constatat că a existat o încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care ar putea fi remediată de o reexaminare.

Alte hotărâri care au devenit finale sunt supuse unei cereri de anulare numai în cazul în care acestea contravin legislației. O cerere de anulare în favoarea persoanei condamnate sau a unei persoane pentru care a fost închisă procedura penală poate fi depusă în orice moment, inclusiv după moartea acesteia, în ceea ce privește partea referitoare la cazul penal în ansamblu și, în ceea ce privește partea referitoare la acțiune civilă, numai dacă rezoluția sa afectează cazul penal în ansamblu. În celelalte cazuri, o cerere de anulare poate fi depusă numai în termen de un an de la data în care această hotărâre devine finală, în cazul în care o eroare semnificativă în procedura anterioară a influențat decizia impugnată…

O cerere de anulare a unei hotărâri se depune instanței în formă scrisă, cu o indicație a motivelor de anulare și includere a cât mai multor exemplare ca participanți la procedura. De la începutul procedurii, procurorul general are dreptul de a retrage cererea de anulare, indicând motivele retragerii. Solicitările de anulare în ceea ce privește hotărârile Diviziei Penale și Divizia extinsă a Curții Supreme de Justiție sunt examinate de Plenum al Curții Supreme de Justiție și cererile de anulare a altor hotărâri sunt examinate de Divizia Penală a Curții Supreme de Justiție. O cerere de anulare este examinată și tratată în conformitate cu dispozițiile capitolului 30 din prezentul cod, care se aplică în mod corespunzător și se completează prin dispozițiile prezentului capitol.

O cerere de anulare care este în detrimentul persoanei condamnate, al unei persoane achitate sau al unei persoane pentru care au fost închise procedurile, este examinată în urma invocării părților. În cazul în care o cerere de anulare este depusă în favoarea persoanei condamnate, Curtea Supremă de Justiție dispune de discreție pentru a decide dacă să convoce părțile. În cazul în care cererea de anulare este acordată în ceea ce privește o persoană condamnată care îndeplinește o sentință și în cazul în care o hotărâre este anulată și cauzele sunt trimise instanțelor de reexaminare, Curtea Supremă de Justiție decide, de asemenea, orice restricții preventive care ar trebui impuse…

14. Următoarele sunt extrase relevante din Codul de Procedință Penală din 12 iunie 2003. Procurorul general, deputații sau părțile menționate în art. 401 & 2)-4) [reclamantul] pot depune o cerere de anulare la Curtea Supremă de Justiție în ceea ce privește orice hotărâre care a devenit finală după epuizarea tuturor mijloacelor obișnuite de recurs. Hotărârile finale în cazuri penale sunt supuse cererilor de anulare (...) în următoarele cazuri: ... o instanță internațională a constatat că a existat o încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care ar putea fi remediată de o reexaminare.

6. The applicant was born in 1973 and lives in Chișinău. 7. On 26 June 2001 the applicant was acquitted of rape by the Râșcani District Court. The District Court examined the parties’ statements, witnesses’ declarations and medical reports. It found, in particular, that the applicant had not had sexual intercourse with the victim without the latter’s consent, since on numerous occasions the victim could have refused intercourse with the applicant and could have alerted a police patrol which had stopped them on the way to the applicant’s apartment. The victim could also have alerted the applicant’s flatmates, who had been in the apartment during the alleged rape, as well as other persons. The District Court also found that the medical reports did not provide a clear answer to the question as to whether the applicant had had intercourse with the victim.

8. The prosecutor and the victim appealed. Their appeals merely stated that the verdict of the Râșcani District Court was unlawful and unreasoned. 9. On 14 August 2001 the Chișinău Regional Court upheld their appeal, quashed the judgment of the Râșcani District Court and found the applicant guilty of rape. The Regional Court found that the victim’s statements, the witnesses’ declarations and the medical reports indicated that there had been forced intercourse with the victim. It found that the victim had been depressed and forcibly taken to the applicant’s apartment. The court sentenced him to five years’ imprisonment. However, the Chișinău Regional Court applied an amnesty law of 10 August 2001 and relieved the applicant from the obligation to serve his sentence.

The applicant lodged an appeal in cassation. 10. By a final judgment of 30 October 2001, relying on section 335/5 § 2 of the Code of Criminal Procedure (CCP) in force at the time (see paragraph 13 below), the Court of Appeal upheld the applicant’s appeal in cassation and quashed the judgment of the Chișinău Regional Court. The Court of Appeal found that the Regional Court had not objectively assessed the evidence and had taken into consideration only the victim’’s statements that she had been forcibly brought to the applicant’s apartment were contradicted by the witnesses’ declarations. The Court of Appeal concluded that the Râșcani District Court had objectively assessed the evidence and reached the conclusion that the applicant was innocent.

It also stated that any doubts should be interpreted in favour of the accused. The Court of Appeal upheld the judgment of the Râșcani District Court of 26 June 2001. 11. On 20 December 2001 the Deputy Prosecutor General lodged with the Supreme Court of Justice a request for annulment of the judgments of the Râșcani District Court and the Court of Appeal.

He argued that the Râșcani District Court and the Court of Appeal had unlawfully assessed the evidence and asked the Supreme Court to uphold the judgment of the Chișinău Regional Court of 14 August 2001. 12. On 26 February 2002 the Supreme Court of Justice upheld the Deputy Prosecutor General’s request for annulment, quashed the above-mentioned judgments and upheld the judgment of the Chișinău Regional Court of 14 August 2001. The Supreme Court gave the same reasons for finding the applicant guilty of committing the rape as the Chișinău Regional Court had used in its judgment of 14 August 2001. 13. The following are relevant extracts from the Code of Criminal Procedure of 1961 repealed on 12 June 2003. When ruling on an appeal in cassation, the cassation instance shall provide one of the following judgments: ... 2) it shall uphold the appeal in cassation and quash the appealed judgment and: a) maintain the judgment of the first-instance court, if the appeal had been wrongly upheld.

The General Prosecutor and his or her deputies may, on their own initiative or at the request of the parties, file a request for annulment with the Supreme Court of Justice in respect of any judgment which has become final after all the ordinary means of appeal have been exhausted.

Final judgments in criminal cases shall be subject to requests for annulment through cassation procedure in the following instances: ... 2. Instances where a request for annulment is made only in favour of a convicted person: a. the provisions governing jurisdiction ratione materiae or jurisdiction ratione personae had not been observed; b. the composition of the court did not correspond to the legal requirements, or if the provisions of sections 19, 20 and 22 of the present Code were violated; c. the judicial hearing was not public, with the exception of those cases where the law provides otherwise; d. examination of the case took place without the participation of the prosecution service, the defendant, the counsel for the defence and an interpreter, where their participation was compulsory under the law; e. examination of the case took place without due notification of the parties; f. no forensic-psychiatric examination of the defendant was conducted, in cases provided for in section 66 (3) of the present Code; g. the court permitted procedures for appeal or for annulment which were not in accordance with the law, and permitted a request for annulment or an appeal where the prescribed time-limit had expired; ... i. an international court found that there has been a breach of human rights and fundamental freedoms, which could be remedied by a re-hearing.

Other judgments which have become final shall be subject to a request for annulment only in instances where they contradict the legislation. A request for annulment in favour of the convicted person or a person in respect of whom criminal proceedings have been closed may be submitted at any time, including after that person’s death, in respect of the part concerning the criminal case as a whole and, in respect of the part concerning the civil action, only where its resolution affects the criminal case as a whole. In remaining cases a request for annulment may be submitted only within one year of the date on which that judgment becomes final, if some significant error in the previous procedure has influenced the impugned decision…

A request for annulment of a judgment shall be lodged with the court in written form, with an indication of the grounds for annulment and inclusion of as many copies as there are participants in the proceedings. From the beginning of the proceedings, the General Prosecutor shall be entitled to withdraw the request for annulment, indicating the reasons for that withdrawal. Requests for annulment with regard to judgments of the Criminal Division and the Enlarged Division of the Supreme Court of Justice shall be examined by the Plenum of the Supreme Court of Justice, and requests for annulment of other judgments shall be examined by the Criminal Division of the Supreme Court of Justice. A request for annulment shall be examined and dealt with in accordance with the provisions of Chapter 30 of the present Code, which shall be applied in the appropriate manner and completed by the provisions of the present chapter.

A request for annulment which is to the detriment of the convicted person, an acquitted person or a person in respect of whom the proceedings have been closed, shall be examined following the summoning of the parties. Where a request for annulment is submitted in the convicted person’s favour, the Supreme Court of Justice shall have discretion in deciding whether to summon the parties. Where the request for annulment is granted in respect of a convicted person who is serving a sentence, and where a judgment is quashed and the case is remitted to the courts for re-examination, the Supreme Court of Justice shall also decide on any preventive restrictions that should be imposed…

14. The following are relevant extracts from the Code of Criminal Procedure of 12 June 2003. The General Prosecutor, his or her deputies or the parties mentioned in section 401 & 2)-4) [the applicant] may lodge a request for annulment with the Supreme Court of Justice in respect of any judgment which has become final after all the ordinary means of appeal have been exhausted. Final judgments in criminal cases shall be subject to requests for annulment (...) in the following instances: ... d. an international court found that there has been a breach of human rights and fundamental freedoms, which could be remedied by a re-hearing.