ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 februarie

2011 la Tribunalul Dolj reclamantul B.A. a contestat în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale Decizia de pensie nr.

16070 din 31 decembrie 2010 și decizia privind recalcularea acesteia din data

de 10 ianuarie 2011. A solicitat să se dispună să se mențină drepturile de

pensie stabilite prin Decizia nr. 073519 din 30 aprilie 1999 recalculată

ulterior prin Decizia nr. 073519 din data de 2 martie 2010 și să se plătească

diferența dintre cele două pensii și dobânzi de la data de 1 ianuarie 2011 până

la repunerea în plată.

Tribunalul Dolj, prin

Sentința civilă nr. 7337 din 16 mai 2011, a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că se aplică regulile de competență cuprinse în art.

154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor

sociale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva CNPAS

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

În speță acțiunea nu

este îndreptată împotriva CNPAS sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva

Ministerului Apărării Naționale.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 11270 din 13 decembrie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că art. 725 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar

procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2).

Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în

materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura

în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice potrivit art. 721 C. proc.

civ.

S-a reținut că este

aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică

Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art.

156 din Legea nr. 19/2000.

În baza art. 158 și

urm. C. proc. civ. raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

competența revine instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate

împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamantul B.A. are domiciliul în județul Dolj,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat de GGC - N