ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2013

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele

:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de

11 februarie 2011, sub nr. 7035/63/2011,

reclamantul G.C.C.

a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010,

menținerea pensiei stabilite anterior prin decizia nr. 046713 din 17 aprilie 2008

și obligarea pârâtei la plata

diferenței dintre pensia stabilită inițial și cea

recalculată prin decizia contestată,

cu

dobânda legală aferentă.

Prin

sentința nr. 3629 din 15 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale

și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale,

reținând

că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000, care instituie o competență

teritorială exclusivă, de ordine

publică,

în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului

pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii,

cum

este cazul în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a

VlII-a conflicte de

muncă

și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 7107 din 17 septembrie 2011

și-a declinat, la rândul său,

competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând

ivit conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de

competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut

că întrucât Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată, începând cu data de 01

ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță determinarea

instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii

noi, și anume art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire

la deciziile

emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului

Administrației și Internelor și

S.R.I.)

a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit

dispozițiilor

art. 725 C.

proc. civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea

nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a

cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul

Dolj.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost

legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte

reține următoarele:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta

cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea

legilor în timp,

în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data

emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, celelalte cereri

adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a)

din

Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul

ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare de la

dispozițiile alin. (2) al textului

de

lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în

a

cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul", de natură a facilita

accesul la instanță al

persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea

nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele

de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile

din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne)

și Serviciului Român de Informații,

structuri

care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege,

sunt

stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei

acțiuni formulate după intrarea actului normativ

în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi,

respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul

comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii,

referitoare

la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură civilă), dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute

sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de cele

reținute, înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., să stabilească competența

judecării cauzei în favoarea

Tribunalului

Dolj în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

25 ianuarie 2013