ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petiționarul I.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul

Dosarului nr. 12693/180/2012 al Judecătoriei Bacău, motivând că la această

instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, întrucât intimații

împotriva cărora a formulat plângere sunt apărați de conducerea Primăriei

Cleja.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Bacău.

Din informarea

transmisă de la Tribunalul Bacău rezultă că dosarul a cărui strămutare se cere

are ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, în Dosar nr.

4568/P/2011 din 26 iunie 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimații C.M., B.M., B.V. ș.a.

Cauza a avut primul

termen de judecată la 25 septembrie 2012 când s-a amânat pentru lipsa

procedurii cu părțile, apoi la 30 octombrie 2012 și 4 decembrie 2012, pentru

viciu de procedură, iar ultimul termen a fost acordat la 29 ianuarie 2013.

În ce privește

motivele, nu s-a făcut dovada afirmațiilor petiționarului și lasă la aprecierea

instanței cu privire la cererea de strămutare.

Examinând cererea

formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu

este fondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. l C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele

expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petiționarul I.G. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 12693/180/2012 al Judecătoriei Bacău.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG