ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4452/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 10 octombrie 2012 petenta

SC S.I. SRL a contestat procesul-verbal emis de C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N.

Prin sentința nr. 2905 din data de 5 decembrie

2012 Judecătoria Năsăud

a

admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi județul Vâlcea.

În motivare, instanța a reținut aplicarea

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată

împotriva procesului-verbal de contravenție este de competența judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi, județul

Vâlcea.

Investită prin declinare, Judecătoria Brezoi

a pronunțat sentința nr. 1613 din 28 martie 2013,

prin care a declinat competența de soluționare

a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

incidența art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 2/2013, care prevede că plângerea împotriva procesului verbal de constatare

a contravenției se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

contravenientul.

Judecătoria Cluj Napoca, investită la rândul

său prin declinare, a pronunțat sentința nr. 9078 din 5 mai 2013

prin care a admis excepția necompetenței

teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În

motivare, judecătoria a reținut că în speță se aplică dispozițiile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată împotriva

procesului-verbal de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi județul Vâlcea.

Analizând conflictul de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

îl constituie plângerea contravențională împotriva procesului-verbal emis de C.N.A.D.N.R.

SA-C.E.S.T.R.I.N., act din care rezultă că fapta a fost săvârșită în localitatea

S., aflată pe raza județului Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, așa cum a fost modificată,

plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „Dispoziții tranzitorii și

finale”: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei

legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, cărora le este aplicabilă Legea nr. 554/2004, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public, și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.

10 din

O.G. nr. 15/2002 privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82/1.02.2002,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și

completările ulterioare, art. 10

1

, cu următorul cuprins:

„Art. 10

1

. - Prin derogare de

la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 10 octombrie

2012.

În cauză, contravenția a fost săvârșită

pe raza localității S. din județul Vâlcea, aflată în circumscripția teritorială

a Judecătoriei Brezoi, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține acestei

instanțe, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare în

favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

octombrie 2013.