ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2013

Prin acțiunea

înregistrată la data de 11 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul D.L.C.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea deciziei de pensionare nr. 80512 din 31 decembrie 2010, să se

dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 0110867 din

28 octombrie 2005 și să se plătească diferența dintre cele două pensii

stabilite prin cele două decizii diferite, la care să se adauge dobânda legală

calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a

deciziei din 28 octombrie 2005.

Tribunalul Dolj prin

Sentința civilă nr. 3631 din 15 martie 2011 a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea

nr. 164/2001 „Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță

potrivit Legii nr. 19/2000".

În materie de

competența materială Legea nr. 19/2000 prevede la art. 156 că „Cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În speța de față s-a

reținut că cererea nu este îndreptată împotriva CNPAS sau casei teritoriale de

pensii și devin incidente prevederile art. 156 teza a II-a din Legea nr.

19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 7173 din 18 septembrie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 dispune: „(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale sau sectoriale de pensii a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/2000 arată că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit acestei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, așa încât Legea nr.

119/2000 face trimitere la o lege abrogată.

Potrivit art. 725

alin. (1) C. proc. civ. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche".

Norma de imediată

aplicare este art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența revenind instanței de

la domiciliul reclamantului, deși decizia contestată a fost emisă sub imperiul

legii vechi, Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanță competentă în această

situație instanța de la domiciliul pârâtului.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

pentru considerentele ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate

împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din Lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul D.L.C. are domiciliul în

județul Dolj competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG