ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5161/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată în data de 18

octombrie 2011 la Judecătoria Târgoviște sub nr. 10564/315/2011, petenta SC L.

SRL a contestat procesul-verbal de contravenție seria R11 0099930 din 12 mai

2011 emis de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA - CESTRIN, prin care a fost amendată cu suma totală de 750 RON,

pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

Judecătoria

Târgoviște, prin Sentința civilă nr. 369 din 19 ianuarie 2012, a scos cauza de

pe rol și a înaintat-o Judecătoriei Brezoi, considerând că nu este competentă

teritorial să soluționeze cauza, raportat la dispozițiile art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 337/1991, făcând aplicarea dispozițiilor art. 158

C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 21 februarie 2012 sub nr.

1190/198/2012 și, prin Sentința civilă nr. 1308 din 18 martie 2013, Judecătoria

Brezoi a scos cauza de pe rol și a trimis-o Judecătoriei Târgoviște, în temeiul

dispozițiilor art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01

februarie 2013 raportat la prevederile art. 159 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.

Judecătoria

Târgoviște, prin Sentința nr. 30518 din 27 iunie 2013, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta

cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și, implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R11 0099930

din 12 mai 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A.

Prin acest proces-verbal

încheiat la data de 12 mai 2011, la sediul agentului constatator, s-a reținut

că la data de 28 noiembrie 2010, locul DN 7 km 188+900 m, Seaca, județul

Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând SC L. SRL ar fi

circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul"

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru

materia contenciosului administrativ și fiscal, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod

unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce

prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se

aplică plângerilor contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de

soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, respectiv la data de 18 octombrie 2011. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188+900 m, Seaca, județul Vâlcea,

localitate situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât această

instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV