ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2574/2013

Prin cererea

înregistrată la 27 ianuarie 2011, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor solicitând, în

principal anularea Deciziei de pensie nr. 140512 din 27 decembrie 2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, obligarea pârâtei la plata

sumei de 1816 RON brut, respectiv 1488 RON net, reprezentând diferența dintre

pensia stabilită conform Deciziei nr. 140512 din 25 iulie 2005 cu majorările

ulterioare și suma virată în contul de card pentru luna ianuarie, obligarea

pârâtei la plata pe viitor a sumei de 3720 RON brut, respectiv 3159 RON net, cu

titlul de pensie așa cum a fost stabilită prin Decizia nr. 140512 din 25 iulie

2005 cu majorările ulterioare, la plata sumei de 10.000 euro daune morale și la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr.

1590/LM din 23 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr.

19/2000.

Prin Sentința nr.

1672 din 18 februarie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său competența în favoarea

Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 27 ianuarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 27 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, “Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, “Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în

localitatea Vulcan, județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii

formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 13 mai 2013.

Procesat de GGC - DG