ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5329/2013

HOTĂRÂRE
18.11.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5329/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21

februarie 2011 petentul M.N., cu domiciliul în Deva, județul Hunedoara, a

solicitat în principal anularea Deciziei de pensie nr. 156643 din 27 decembrie

2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea

Deciziei nr. 156643 din 18 septembrie 2009, precum și a drepturilor de pensie

pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a

solicitat anularea Deciziei de pensie nr. 156643 din 27 decembrie 2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa

Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației și Internelor de a emite o

nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate

veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie

obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu

rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința nr.

1689/LM din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr.

19/2000.

Prin Sentința nr.

9055 din 18 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin (1) din Legea

nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată, iar începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, determinarea instanței competente în speță se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a

fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine

instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Înalta Curte, cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal

sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

reține următoarele:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva Casei Naționale de

Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Or, cum acțiunea

reclamantului a fost înregistrată la data de 21 februarie 2011, în raport de

considerentele anterioare, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara, în a cărui rază teritorială se află domiciliul

reclamantului, respectiv localitatea Deva, județul Hunedoara.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-12-12
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5802/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. 2149/97/2011, reclamantul T.S. domiciliat în Deva, bd. N.B., județul Hunedoara, prin S.C
ÎCCJ 2013-11-07
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5091/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2011, reclamantul M.A.F. a solicitat, în principal anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în
ÎCCJ 2013-11-07
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5098/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2011, reclamantul C.D. a solicitat în principal anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baz
ÎCCJ 2013-11-07
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5094/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2011, reclamantul I.V. a solicitat în principal anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baz
ÎCCJ 2013-11-07
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5092/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2011, reclamantul D.N.P. a solicitat în principal anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în b
Sursă