ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5329/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2011 petentul M.N., cu domiciliul în Deva, județul Hunedoara, a solicitat în principal anularea Deciziei de pensie nr. 156643 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei nr. 156643 din 18 septembrie 2009, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. 156643 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației și Internelor de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința nr. 1689/LM din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000. Prin Sentința nr. 9055 din 18 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată, iar începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, determinarea instanței competente în speță se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., reține următoarele: În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Or, cum acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 21 februarie 2011, în raport de considerentele anterioare, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului, respectiv localitatea Deva, județul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM