ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 6 februarie 2013, petenta C.R. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19538/193/2012 al

Judecătoriei Botoșani către o altă instanță în grad egal, invocând motive de

bănuială legitimă.

A apreciat că

imparțialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este afectată

de calitatea părților, precum și de dușmăniile locale, invocând în susținerea

cererii dispozițiile art. 55 C. proc. pen.

A precizat că numitul

H.V.D., parte vătămată în Dosarul nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoșani,

a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, iar în

prezent este avocat, fiind în relații apropiate cu diferiți judecători cu care

are relații de afinitate "în măsura în care și-au cununat și botezat

copiii unul la altul".

Bănuiala legitimă

invocată de petenta se întemeiază pe faptul că procurorul care a anchetat

plângerea formulată de către partea vătămată H.V.D. a dispus trimiterea sa în

judecată fără existența în dosar a unor probe concrete de vinovăție, doar în

baza unei dispoziții primite de la superiorii săi și, în plus, petenta a

susținut că cel care a tulburat posesia imobilului este, în realitate, partea

vătămată.

Verificând actele și

lucrările dosarului, în baza informațiilor prezentate în adresa Tribunalului

Botoșani nr. 2 din 17 aprilie 2013, Înalta Curte constată că la data de 04

decembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Botoșani a fost înregistrat Dosarul nr.

19538/193/2012 privind pe inculpata C.R., trimisă în judecată prin

Rechizitoriul nr. 2324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani

pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare de posesie" prevăzută și

pedepsită de art. 220 alin. (2) C. pen., fapta constând în aceea că, în

perioada 08 aprilie - 30 mai 2008, inculpata a ocupat fără drept suprafața de

59 mp din terenul aparținând părții vătămate H.V.D., prin construirea unui gard

despărțitor al proprietăților învecinate. Prin același act de sesizare a

instanței, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C.A. și

C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare de posesie" prevăzută și

pedepsită de art. 220 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de

aceștia.

Dosarul a fost

repartizat aleatoriu completului de judecată PA 1 (judecător A.V.) cu termen de

judecată la data de 16 ianuarie 2012, pentru când, în conformitate cu

prevederile art. 175 și art. 171 alin. (3) și (4) C. proc. pen., s-a dispus

citarea părților și desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistență

juridică inculpatei.

La termenul fixat,

pentru partea vătămată H.V.D. a răspuns avocat ales C.A., lipsind partea

vătămată și inculpata C.R. De asemenea, s-a constatat că la dosar se aflau

depuse o cerere formulată de partea vătămată pentru constituire de parte civilă

și administrare de probe și o cerere formulată de inculpată prin care se

solicita acordarea unui termen mai lung în vederea angajării unui avocat,

astfel că instanța a amânat judecarea cauzei la data de 19 februarie 2013.

Cu referire la

cererea de strămutare formulată de petenta C.R., Tribunalul Botoșani a apreciat

că motivele invocate de aceasta sunt neîntemeiate, împrejurarea că în urmă cu

aproximativ 15 ani, partea vătămată H.V.D. a funcționat ca procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani neavând relevanță în cauză și

neputând fi interpretată ca o imixtiune în actul de justiție, câtă vreme,

petentei i-au fost recunoscute și respectate toate drepturile procesuale, iar

completul de judecată nu a efectuat încă acte de cercetare judecătorească din

care să se poată trage concluzia că subzistă motivele de bănuială legitimă

invocate de aceasta.

S-a arătat că, în

cauză, nu există suspiciuni rezonabile privind obiectivitatea ori

imparțialitatea magistratului în pronunțarea unei soluții legale și temeinice,

iar simpla supoziție legată de o posibilă influență a părții adverse nu este,

în sine, suficientă.

Tribunalul Botoșani a

apreciat că motivele de bănuială legitimă invocate în cererea de strămutare

privind procurorul de caz, reprezintă, în realitate, nemulțumirea petentei

referitoare la faptul că, prin rechizitoriu, s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

„tulburare de posesie", faptă prevăzută, și pedepsită, de art. 220 alin.

(2) C. pen., subliniindu-se aspectul că în prezent, dosarul se află în faza de

cercetare judecătorească, fază în care principiile prevăzute de art. 2 - 8 C.

proc. pen., se manifestă în plenitudinea lor.

S-a mai menționat

aceea că, potrivit principiilor specifice acestei faze a procesului penal, atât

cele de natură organizatorică prevăzute în Constituție și în Legea nr. 304/2004

cât și cele de ordin procedural stabilite de art. 289 și 290 C. proc. pen., cu

prilejul judecății instanța va examina și verifica, în mod nemijlocit, întreaga

urmărire penală și va administra dovezile noi propuse de procuror și de părți,

exercitându-și atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului

În concluzie, în

cadrul informațiilor conținute de Adresa nr. 2 din 17 aprilie 2013, Tribunalul

Botoșani a apreciat că susținerile petentei nu sunt justificate și nu au un

suport probator, fiind simple speculații și a opinat pentru respingerea cererii

de strămutare a judecării cauzei.

La dosarul cauzei s-a

depus un memoriu formulat de partea vătămată H.V.D., înregistrat la 29 aprilie

2013 cu numărul de înregistrare 14541, prin care aceasta precizează că a

funcționat ca procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani

până în 1995, ulterior exercitând profesia de avocat până la 1 martie 2012,

astfel că nu a avut și nu are niciun fel de relații cu magistrații, "mai

ales cu cei tineri. Partea vătămată mai arată că urmărirea penală în dosarul a

cărui strămutare se solicită a durat peste trei ani, că inițial s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a petentei, soluție infirmată ulterior de

către un magistrat judecător, astfel încât parchetul a dispus trimiterea în

judecată a petentei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie,

prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen.

A apreciat că, prin

cererea de strămutare formulată, petenta încearcă să tergiverseze soluționarea

cauzei.

Cererea de strămutare

este nefondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de

petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege

invocat, justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar și din perspectiva celui

interesat. La acest control al imparțialității, instanța învestită cu cererea

de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Înalta Curte constată

că aspectele invocate de petentă nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de

bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat și argumentat modul în care ar

putea fi afectată imparțialitatea judecătorilor care compun completul de

judecată, în raport de împrejurarea că partea vătămată H.V.D. nu mai

funcționează ca procuror de mai bine de 15 ani și nici nu mai exercită profesia

de avocat, astfel încât nu se poate susține că judecarea cauzei poate fi

lipsită de obiectivitate datorită calității părților.

De asemenea, petenta

nu a invocat, în concret, o situație de manifestare a unor dușmănii locale de

natură a împiedica desfășurarea în condiții de nepărtinire a judecării cauzei.

Instanța apreciază că

bănuiala legitimă poate viza situații sociale din cele mai diverse, care însă,

trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influențării

magistraților în soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită.

Ori, în speță, Înalta

Curte constată că suspiciunile petentei, în sensul existenței unei bănuieli

legitime a afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită

calității uneia dintre părțile adverse sau dușmăniilor locale, nu sunt nici

argumentate și nici susținute de probe, în dovedirea cererii de strămutare

invocându-se, în realitate, nemulțumiri față de soluția magistraților de

trimitere în judecată a petentei.

Față de

considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petentă nu pot

știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și nu pot constitui motive de

suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu

soluționarea cauzei. În raport de împrejurările concrete examinate, văzând

prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că temerile

petentei nu sunt justificate.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi

respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petenta C.R. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei

Botoșani.

Obligă petenta la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, azi 30 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM