ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6 februarie 2013, petenta C.R. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoșani către o altă instanță în grad egal, invocând motive de bănuială legitimă. A apreciat că imparțialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este afectată de calitatea părților, precum și de dușmăniile locale, invocând în susținerea cererii dispozițiile art. 55 C. proc. pen.

A precizat că numitul H.V.D., parte vătămată în Dosarul nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoșani, a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, iar în prezent este avocat, fiind în relații apropiate cu diferiți judecători cu care are relații de afinitate "în măsura în care și-au cununat și botezat copiii unul la altul". Bănuiala legitimă invocată de petenta se întemeiază pe faptul că procurorul care a anchetat plângerea formulată de către partea vătămată H.V.D. a dispus trimiterea sa în judecată fără existența în dosar a unor probe concrete de vinovăție, doar în baza unei dispoziții primite de la superiorii săi și, în plus, petenta a susținut că cel care a tulburat posesia imobilului este, în realitate, partea vătămată.

Verificând actele și lucrările dosarului, în baza informațiilor prezentate în adresa Tribunalului Botoșani nr. 2 din 17 aprilie 2013, Înalta Curte constată că la data de 04 decembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Botoșani a fost înregistrat Dosarul nr. 19538/193/2012 privind pe inculpata C.R., trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr. 2324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. (2) C. pen., fapta constând în aceea că, în perioada 08 aprilie - 30 mai 2008, inculpata a ocupat fără drept suprafața de 59 mp din terenul aparținând părții vătămate H.V.D., prin construirea unui gard despărțitor al proprietăților învecinate.

Prin același act de sesizare a instanței, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C.A. și C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de aceștia. Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului de judecată PA 1 (judecător A.V.) cu termen de judecată la data de 16 ianuarie 2012, pentru când, în conformitate cu prevederile art. 175 și art. 171 alin. (3) și (4) C. proc. pen., s-a dispus citarea părților și desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistență juridică inculpatei. La termenul fixat, pentru partea vătămată H.V.D. a răspuns avocat ales C.A., lipsind partea vătămată și inculpata C.R.

De asemenea, s-a constatat că la dosar se aflau depuse o cerere formulată de partea vătămată pentru constituire de parte civilă și administrare de probe și o cerere formulată de inculpată prin care se solicita acordarea unui termen mai lung în vederea angajării unui avocat, astfel că instanța a amânat judecarea cauzei la data de 19 februarie 2013. Cu referire la cererea de strămutare formulată de petenta C.R., Tribunalul Botoșani a apreciat că motivele invocate de aceasta sunt neîntemeiate, împrejurarea că în urmă cu aproximativ 15 ani, partea vătămată H.V.D.

a funcționat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani neavând relevanță în cauză și neputând fi interpretată ca o imixtiune în actul de justiție, câtă vreme, petentei i-au fost recunoscute și respectate toate drepturile procesuale, iar completul de judecată nu a efectuat încă acte de cercetare judecătorească din care să se poată trage concluzia că subzistă motivele de bănuială legitimă invocate de aceasta. S-a arătat că, în cauză, nu există suspiciuni rezonabile privind obiectivitatea ori imparțialitatea magistratului în pronunțarea unei soluții legale și temeinice, iar simpla supoziție legată de o posibilă influență a părții adverse nu este, în sine, suficientă.

Tribunalul Botoșani a apreciat că motivele de bănuială legitimă invocate în cererea de strămutare privind procurorul de caz, reprezintă, în realitate, nemulțumirea petentei referitoare la faptul că, prin rechizitoriu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare de posesie", faptă prevăzută, și pedepsită, de art. 220 alin. (2) C. pen., subliniindu-se aspectul că în prezent, dosarul se află în faza de cercetare judecătorească, fază în care principiile prevăzute de art. 2 - 8 C. proc. pen., se manifestă în plenitudinea lor. S-a mai menționat aceea că, potrivit principiilor specifice acestei faze a procesului penal, atât cele de natură organizatorică prevăzute în Constituție și în Legea nr. 304/2004 cât și cele de ordin procedural stabilite de art. 289 și 290 C. proc.

pen., cu prilejul judecății instanța va examina și verifica, în mod nemijlocit, întreaga urmărire penală și va administra dovezile noi propuse de procuror și de părți, exercitându-și atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului În concluzie, în cadrul informațiilor conținute de Adresa nr. 2 din 17 aprilie 2013, Tribunalul Botoșani a apreciat că susținerile petentei nu sunt justificate și nu au un suport probator, fiind simple speculații și a opinat pentru respingerea cererii de strămutare a judecării cauzei. La dosarul cauzei s-a depus un memoriu formulat de partea vătămată H.V.D., înregistrat la 29 aprilie 2013 cu numărul de înregistrare 14541, prin care aceasta precizează că a funcționat ca procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani până în 1995, ulterior exercitând profesia de avocat până la 1 martie 2012, astfel că nu a avut și nu are niciun fel de relații cu magistrații, "mai ales cu cei tineri.

Partea vătămată mai arată că urmărirea penală în dosarul a cărui strămutare se solicită a durat peste trei ani, că inițial s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei, soluție infirmată ulterior de către un magistrat judecător, astfel încât parchetul a dispus trimiterea în judecată a petentei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen. A apreciat că, prin cererea de strămutare formulată, petenta încearcă să tergiverseze soluționarea cauzei. Cererea de strămutare este nefondată. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control al imparțialității, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. Înalta Curte constată că aspectele invocate de petentă nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat și argumentat modul în care ar putea fi afectată imparțialitatea judecătorilor care compun completul de judecată, în raport de împrejurarea că partea vătămată H.V.D.

nu mai funcționează ca procuror de mai bine de 15 ani și nici nu mai exercită profesia de avocat, astfel încât nu se poate susține că judecarea cauzei poate fi lipsită de obiectivitate datorită calității părților. De asemenea, petenta nu a invocat, în concret, o situație de manifestare a unor dușmănii locale de natură a împiedica desfășurarea în condiții de nepărtinire a judecării cauzei. Instanța apreciază că bănuiala legitimă poate viza situații sociale din cele mai diverse, care însă, trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influențării magistraților în soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită.

Ori, în speță, Înalta Curte constată că suspiciunile petentei, în sensul existenței unei bănuieli legitime a afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită calității uneia dintre părțile adverse sau dușmăniilor locale, nu sunt nici argumentate și nici susținute de probe, în dovedirea cererii de strămutare invocându-se, în realitate, nemulțumiri față de soluția magistraților de trimitere în judecată a petentei. Față de considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petentă nu pot știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu soluționarea cauzei. În raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentei nu sunt justificate. Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta C.R. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 19538/193/2012 al Judecătoriei Botoșani. Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, azi 30 aprilie 2013. Procesat de GGC - LM