ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4611/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a

contravenției din 19 decembrie 2011 a fost sancționată contravenienta L.E.V.

pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din

O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 20 iunie 2011 a circulat,

fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 7 km 188 + 900 m, în zona localității

Seaca, județul Vâlcea.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 24 ianuarie 2012,

contravenienta L.E.V. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției întocmit de intimata Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Centrul de studii tehnice

rutiere și informatică.

Prin Sentința nr.

2245 din 24 februarie 2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în raport de

prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Prin Sentința nr.

2087 din 16 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, reținând că soluția se

impune în raport cu prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin Sentința nr.

3541 din 30 mai 2013, Judecătoria Sibiu, la rândul său, și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că raportului juridic

dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2002 în forma avută

anterior modificării prin dispozițiile Legii nr. 2/2013, respectiv prevederile

art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la

art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G. nr.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită

de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Dispozițiile art. 10

1

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii

norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea

instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile

de apel.

În cauza supusă

analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe

rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de

24 ianuarie 2012, caz în care competența materială de soluționare revine,

potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Cum, contravenția a

fost săvârșită în localitatea Seaca, județul Vâlcea, aflată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS