ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Curtea de Apel Tg-Mureș a fost sesizată cu
soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr.
453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006
privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe
suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul
universitar, excepția fiind ridicată de Sindicatul Învățământului
Preuniversitar Mureș în cadrul unui litigiu, în contradictoriu cu Școala
Generală „M.I.”, M.E.C.T.S. și I.Ș.J. Mureș, litigiu aflat pe rolul
Tribunalului Mureș.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin sentința nr. 197
din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respinsă excepția
inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă excepția de
nelegalitate invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în
contradictoriu cu M.E.C.T.S., Guvernul României, Inspectoratul Școlar Județean
Mureș și Școala Generală „M.I.”
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că
excepția de inadmisibilitate invocată este
neîntemeiată, raportat la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție,
instanță care a apreciat că pot face obiectul excepției de nelegalitate atât
actele administrative cu caracter individual, cât și cele cu caracter normativ.
În ceea ce privește
fondul excepției de nelegalitate, Curtea a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost
a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al
art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de
programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității
activității didactice, în învățământul preuniversitar.
Potrivit art. 1 din
Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea
achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,
necesare îmbunătățirii calității activității didactice”.
Conform art. 2 din
aceeași lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la
solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro,
calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plății”.
Potrivit Normelor
metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor
financiar în sumă de 100 de euro este condiționată de manifestarea de voință în
acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1
noiembrie.
Instanța a reținut că
instituirea un termen limită pentru depunerea cererilor pentru acordarea
sprijinului financiar nu constituie un motiv de nelegalitate a actului
administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri
nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora actul
administrativ li se adresează. Această procedură este justificată de faptul că
pentru asigurarea sprijinului financiar sunt angrenați mai mulți factori care
trebuie să conlucreze în anumite limite de timp.
Astfel, cererile
cadrelor didactice sunt depuse la unitățile școlare care le centralizează și le
transmit către inspectorate școlare, iar acestea la rândul lor, solicită lunar,
până la data de 20 a fiecărei luni, către minister necesarul de deschideri de
credite bugetare pentru luna următoare.
Fiind vorba de
instituirea unei proceduri legale, pentru punerea în executare a unei legi,
excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Recursul declarat
de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș.
Recurentul a criticat
soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că este dată cu
aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a susținut
că, prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc
termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului
financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile în care prin
art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea
ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru
depunerea cererilor de către personalul didactic.
Recurentul susține că
în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea
să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.
S-a arătat că scopul
regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita
aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu
privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de
acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile
bănești prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.
Recurenta a susținut
că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor
art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de
față.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.
Înalta Curte nu poate
primi criticile formulate de recurent și constatând că sentința instanței de
fond este legală și temeinică o va menține având în vedere considerentele ce
urmează:
Legea nr. 315 din 12
iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe
educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității
didactice, în învățământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617 din 18
iulie 2006, a prevăzut prin dispozițiile sale, art. 1-6, acordarea unui ajutor
financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare
calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți
sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii
calității activității didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în lei a 100
de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data
plății. Totodată, actul normativ a stabilit că în termen de 30 de zile de la
data intrării în vigoare a legii vor fi elaborate normele metodologice de
aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Prin H.G. nr. 453/2007
au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 315/2006,
fiind explicitate modalitățile de punere în practică a acestor norme legale,
acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern, respectiv de a asigura
punerea în executare a unor dispoziții legale.
Dispozițiile art. 3 alin.
(1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe bază
de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie
pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită
funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul
următor.
Înalta Curte reține
că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr. 453/2007,
având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea
plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că introducerea
termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie formulată nu
reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o adăugare la
lege.
În sprijinul acestei
interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii
situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că
predicționarea și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de
ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din
bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.
Rolul H.G. adoptate
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai de a explicita pe
larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de
lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la documentele justificative
care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele de depunere a acestora,
pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.
Pentru toate aceste
motive, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii
atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș împotriva sentinței
nr. 164 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2014.