ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1878/2013

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 04 februarie 2011,

contestatorul T.G.L.I. a solicitat în contradictoriu

cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale anularea deciziei de

pensie, emisă de intimată la 31 decembrie 2010.

Prin sentința civilă nr. 4157 din 24 martie

2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1037 din 31 ianuarie

2013, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și-a declinat, la rândul său,

competența în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti, Tribunalul București

a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

ale Ministerului Administrației și Internelor și ale S.R.I.) a fost modificată,

în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată că, decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare

în judecată a fost formulată la 4 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea, Tribunalul

Dolj, respectiv instanța de la domiciliul ales al reclamantului.

Investită astfel a pronunța regulatorul

de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului

Dolj, competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce

vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat a fost însă abrogat

expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din Lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, se reține că potrivit

art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art.

156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile

legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor

în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute

sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului Dolj, competența

soluționării contestației revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

aprilie 2013.