ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4485/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată în data de 06 martie 2012 la Judecătoria Brezoi sub nr.

1718/198/2012, petenta SC O. SRL a contestat procesul-verbal de contravenție

seria R12 0124935 din 22 februarie 2012 și procesul-verbal seria R12 0132327

din 22 februarie 2012, emise de intimata C.E.S.T.R.I.N. SA, prin care a fost

amendată cu suma totală de 500 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.

(3) din O.G. nr. 15/2002.

Judecătoria Brezoi, prin Sentința nr. 1390

din 19 martie 2013, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Judecătoriei

Slatina, considerând că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza,

raportat la dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01

februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 10

1

din

O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Slatina, la data de 03 aprilie 2013 și, prin Sentința civilă nr.

6493 din 28 mai 2013, Judecătoria Slatina a constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune

problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1

februarie 2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă

plângerea contravențională prin care au fost contestate procesul-verbal de

constatare și sancționare a contravenției seria R12 0124935 din 22 februarie

2012 și procesul-verbal seria R12 0132327 din 22 februarie 2012, întocmite de

intimata C.N.A.D.N.R. - S.A.

Prin aceste procese-verbale încheiate la data

de 22 februarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data

de 15 septembrie 2011 și la data de 19 septembrie 2011, locul DN 7 km 188+900

m, Seaca, județul Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând SC O.

SRL ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu

imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a

contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce

modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10

din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: "prin derogare de la

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de "Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal", legiuitorul făcând așadar, distincția între cele

două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.

(1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: "procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal

învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII

precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în

vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) "Procesele în

curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se

trimit la tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.

2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile acestui

text nu sunt aplicabile decât pentru materia contenciosului administrativ și

fiscal, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în

materie contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce prevederile art. III

din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se aplică plângerilor

contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională a

fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 06

martie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

DN 7 km 188+900 m, Seaca, județul Vâlcea, localitate situată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze

cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere

caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii

este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi

stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

octombrie 2013.

Procesat

de GGC - GV