ÎCCJ, Decizia nr. 30/2021

Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 1775 din 8 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 1894 din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, prin care au fost respinse recursurile formulate de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1167 din 9 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012 și sentinței civile nr. 4465 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012.

Cererea de recurs Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuenții A. și B., prin mandatar A., au formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând aspecte legate de fondul litigiului dedus judecății.

Întâmpinările formulate în cauză Intimata Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a formulat întâmpinare, prin care invocă inadmisibilitatea recursului, iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului.

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile Recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Se poate pronunța o instanță judecătorească pentru stabilirea drepturilor conform Legii nr. 290/2003 înaintea pronunțării unei decizii a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la soluționarea unei contestații asupra unei decizii emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003?".

Considerentele Înaltei Curți 5.1. Cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile Recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept expuse la pct. 3. Conform art. 1 și 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "Art. 1. - Prezenta lege cuprinde dispozițiile pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., denumită în continuare C. proc. civ., având ca principal obiect punerea de acord a legislației procesual civile existente cu prevederile acestuia, precum și soluționarea conflictului de legi rezultând din intrarea în vigoare a C. proc. civ. (...) Art. 3. - (1) Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. (2) Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată." Potrivit dispozițiilor citate, rezultă că "Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept", reglementată de art. 519-521 din C. proc. civ. 2010, se aplică în procesele începute după data intrării sale în vigoare, la 15 februarie 2013, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012. Întrucât prezenta cauză a fost începută la 8 mai 2012, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865, iar nu cele ale C. proc. civ. din 2010, nefiind admisibilă în speță procedura de sesizare a Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cuprinsă în C. proc. civ. din 2010. Pentru aceste considerente, va fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. 5.2. Cu privire la cererea de recurs Înainte de a proceda la expunerea și analiza criticilor cuprinse în cererea de recurs, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători este învestită cu soluționarea unei cereri de recurs împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice, formulate în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cauza fiind supusă dispozițiilor C. proc. civ. din 1865, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, întrucât procesul a început la 8 mai 2012. Potrivit prevederilor art. 328 alin. (2) din C. proc. civ.: "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă". Rezultă, astfel, că decizia dată în revizuire, ce formează obiectul recursului în cauza de față, este o hotărâre irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865, nesusceptibilă de recurs în condițiile art. 299 alin. (1) din același Cod. În consecință, se constată că recursul declarat în cauză nu este admisibil, iar recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legilor și a autorităților. Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile procedurale invocate, recursul va fi respins, ca inadmisibil.