ÎCCJ, Decizia nr. 170/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației formulate de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția Penală a instanței supreme a reținut că hotărârile judecătorești nu pot fi atacate pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 129 din Constituția României.

Asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen. "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Întrucât contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind secția Penală a instanței supreme cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate, în cauză, s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea recursului promovat de petentul A., constată că acesta este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficiență principiului legalitații căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației formulate de același petent împotriva încheierii nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că, în ceea ce privește hotărârea prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiții nereglementate de C. proc. pen., recurs (cale de atac, de altfel, nepermisă de C. proc. pen., care prevede recursul în casație posibil a fi formulat strict pentru motive de nelegalitate) împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2021.