ÎCCJ, Decizia nr. 232/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 36 din data de 25 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 488

5

din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A..

Împotriva încheierii penale nr. 36 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 15 martie 2021, contestatorul A. a formulat "plângere ... împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2021", solicitând, în esență, să se constatate, cu celeritate, netemeinicia acuzațiilor ce îi sunt aduse în mod abuziv și, totodată, vinovăția persoanelor care, prin acte de corupție, au indus în eroare instanțele de judecată, cu consecința pronunțării unor hotărâri judecătorești nelegale.

Prin decizia nr. 382 din data de 15 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 36 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit art. 488

6

alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, instanța supremă a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că prin încheierea penală atacată, în baza art. 488

5

din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., astfel încât, potrivit prevederilor mai sus menționate, aceasta nu poate fi supusă niciunei căi de atac (oricare ar fi felul acesteia).

Având în vedere împrejurarea că în cuprinsul cererii contestatorul a precizat că formulează "plângere" împotriva "tuturor soluțiilor pronunțate în cauză", ceea ce înseamnă că inclusiv împotriva dispoziției de obligare la cheltuieli judiciare către stat, instanța supremă a apreciat că această împrejurare nu este de natură a modifica această concluzie, în condițiile în care textul de lege mai sus menționat prevede expres că împotriva încheierii pronunțate în procedura contestației privind durata procesului penal nu poate fi promovată nicio cale de atac. Or, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut nicio distincție sub acest aspect, respectiv în funcție de dispozițiile cuprinse în minuta/dispozitivul hotărârii, nici instanța nu poate să o facă. În acest context, s-a reținut și faptul că, așa cum rezultă din prevederile art. 272 și următoarele din C. proc. pen., dispoziția privind cheltuielile judiciare ocazionate de rezolvarea unei cereri adresate organelor judiciare în procesul penal este subsecventă soluției pronunțate asupra cererii formulate și dependentă de aceasta, neavând o existență de sine stătătoare care să reclame reglementarea distinctă a unei căi de atac.

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 488

6

alin. (7) din C. proc. pen., s-a constatat că numitul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Împotriva deciziei nr. 382 din data de 15 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 382 din data de 15 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat petentul A. împotriva deciziei nr. 382 din data de 15 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 382 din data de 15 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 septembrie 2021.